Planificarea strategica in amenajarea teritoriului transfrontalier in context pan-european

Descriere

Regiunile transfrontaliere au reprezentat un subiect special al dezvoltarii teritoriale, fie si numai prin prisma apropierii unor regiuni aflate sub autoritatati statale care de cele mai multe ori impun administrari bazate pe principii si legi uneori extrem de diferite intre ele. La aceasta, se adauga diferentele sau, dimpotriva, similitudinile, pina la identificare, din punct de vedere economic, etnic si cultural.
Discutiile si abordarile recente avand ca tema coeziunea teritoriala scot in evidenta domeniul amenajarii teritoriului, ca unul dintre cele mai adecvate instrumente privind cunoasterea si predictia evolutiilor economice si sociale a spatiului geografic considerat, dar si al planificarii dezvoltarii. In acest context, abordarea problemelor transfrontaliere ale amenajarii teritoriului reprezinta o continuare a unor preocupari mai vechi care trateaza acest subiect la nivelul principiilor.
Dezvoltarile ulterioare ale acestei problematici sunt afirmate din nou cu prilejul Conferintei Europene a Ministrilor responsabili cu Amenajarea Teritoriului din cadrul Consiliului Europei, printr-un document programatic mult mai amplu, si anume, Principiile Directoare pentru Dezvoltarea Teritoriala Durabila a Continentului European (2000). Constatand ca in ceea ce priveste cooperarea transfrontaliera, a avut loc o dezvoltare considerabila fata de perioada anterioara, se afirma urmatoarele: “cooperarea transfrontaliera reprezinta acum o provocare deosebita, dat fiind ca frontierele au fost inchise de-a lungul mai multor decenii, ca au aparut noi frontiere si ca regiunile frontaliere au fost intens marginalizate”. In consecinta, dezvoltarea cooperarii transfrontaliere reprezinta o conditie esentiala pentru dezvoltarea acestor regiuni. Prin urmare, amenajarea teritoriului in aceste zone are in fata sarcina elaborarii unor abordari comune a dezvoltarii spatiale, bazata pe o deplina cunoastere reciproca a teritoriului si o dezvoltare coordonata.
Cu acelasi prilej, sunt afirmate o serie de principii comune, capabile sa orienteze dinamica dezvoltarii: dezvoltarea infrastructirii de transport, conservarea resurselor naturale transfrontaliere, servicii comune, organizarea coordonata a bazinelor de forta de munca, portectia mediului.
De o deosebita importanta o constituie accesul la informatii privind teritoriul, capabile sa constituie baza unor analize comparative ale dezvoltarii teritoriale. “Dincolo de indicatorii cantitativi, observarea teritoriala ar trebui sa se refere si la informatia calitativa, mai ales cea privind resursele endogene si potentialitatile regiunilor”, se afirma in acelasi document.