Dreptul de proprietate in jurisprudenta CEDO

Descriere

Cartea de faţă reprezintă o sinteză a celor mai elocvente repere jurisprudenţiale şi teoretice cu privire la dreptul de proprietate, consacrat de art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia europeană a drepturilor omului, drept fundamental ce poate fi invocat în ordinea juridică internă de către orice persoană interesată. Sunt analizate aproape 200 de hotărâri şi decizii ale Curţii Europene a Drepturilor Omului rezumate la esenţa problemei de drept relevante pentru subiectul în discuţie, precum şi practică judiciară naţională şi decizii ale Curţii Constituţionale.
Lucrarea urmăreşte trei paliere: dreptul substanţial de proprietate şi două drepturi procedurale – dreptul la un proces echitabil (art. 6 din Convenţie) şi dreptul la un recurs efectiv (art. 13 din Convenţie) –, iar informaţiile strict practice prezentate relevă noţiunile şi principiile consacrate în jurisprudenţa CEDO: noţiunea de „bun”, „victimă”, „imposibilitate obiectivă” de executare, termen rezonabil, caracterul efectiv al executării unei hotărâri judecătoreşti, „privare de bun”, „expropriere de facto”, dreptul de acces la o instanţă, „motive substanţiale şi imperioase” pentru anularea unei hotărâri definitive sau redeschiderea procedurii, garanţiile cu privire la desfăşurarea procesului etc.
în anexă este prezentată traducerea integrală a Hotărârii Maria Atanasiu şi alţii c. României, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului la data de 12 octombrie 2010 în procedura hotărârii-pilot, ce ar urma să stea la baza soluţionării tuturor cauzelor similare, prin care un reclamant s-ar plânge de încălcarea art. 6 parag. 1 din Convenţie sau a art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1.