Luptatorii virtuali

Descriere

Toamna este o printesa plina de avutii si bogatii imparatesti, dar cu sufletul negru, napadit de tristetea cerului si moartea frunzelor. Adeseori, poate fi auzit rapaitul lacrimilor ei acompaniat de trosnetul blajin al crengilor.
Intr-o asemenea zi, intr-un colt al unui vechi orasel, un baiat numit Catalin, de numai doisprezece ani, privea pe geam ploaia, ingrozit de ideea ca peste numai doua ore trebuia sa mearga la scoala. ,,Este o priveliste foarte placuta, contemplata dintr-un locsor cald cum ar fi propria locuinta”, gandi baiatul.
Astepta pana se insenina cerul, dupa care porni. Drumul spre scoala nu parea chiar atat de placut ca si privelistea. Era racoare, frunzele erau ude, alunecoase iar copacii improscau cu stropi mari de apa ce te puteau ingheta pana la os. Incepu sa alerge. Stia sigur ca va intarzia daca nu ,,marea pasul”. In graba sa calca pe ceva solid, dupa care aluneca si cazu ca o papusa scapata din mainile unui papusar amator.
Nu se poate! Acum in mod sigur nu voi ajunge devreme la scoala. Mi-am mai si udat geaca cea noua. Este leoarca! Se pare ca am inceput ziua cu stangul.
Baiatul se dezbraca de articolul sau vestimentar care aducea mai degraba a burete de bucatarie decat a jacheta si cauta ciudatul obiect care ii cauzase impactul cu solul. Dupa o inspectie mai amanuntita, descoperi ca vinovatul nu era altul decat un vechi mouse de calculator, ud si cu cablul rupt.
Nimanui nu i-ar fi fost folositor. Enervat peste masura de accidentul produs, se razbuna cu varf si indesat pe ustensila, azvarlind-o cu toata forta intr-un stejar batran. In mod surprinzator, o fereastra de calculator se deschise in dreptul copacului, cu toate optiunile corespunzatoare unui computer (copie, taie, sterge, redenumeste etc). Uluit de neasteptatul eveniment, se apropie si atinse timid dreptunghiul albicios. Era fluid ca apa si invizibil altor persoane, observa scolarul, dupa ce un batran trecu chiar prin acesta. Ridica ciudatul obiect si il indrepta catre optiuni.
O sageata alba aparu acolo si pretudindeni unde aseza mouse-ul, asemenea trucurilor lui Houdini. Il tinu nemiscat cinci secunde, iar sageata disparu. Intradevar, era uluitor, dar si profesoara ar fi fost de asemenea uluita de cat timp intarziase.