Sonete - Gheorghe Pitut

Descriere

"Poezia lui Gheorghe Pituţ emană dintr-o sursă dublă, un spaţiu originar, un ,,subconştient colectiv“, generator de stabilitate şi încredere, asigurând forţa elementară şi cadenţa solemnă şi, pe de altă parte, o întocmire personală foarte complicată, asediată de obsesii neliniştitoare, mereu în primejdia de a se desprinde de rădăcini, însingurându-se, ieşind de sub acţiunea gravitaţională, şi totuşi râvnind cu toată puterea sufletului să rămână în circuitul sigur şi ocrotitor al acesteia (…). Refuzând însă ademenirile propriului har muzical interpretate ca o neîngăduită frivolitate, poetul se predă întru totul viziunilor sale, izbutind să răscumpere pierderile şi renunţările în ordinea seducţiei prin actualizarea în text a unor obsesii centrale, dotate cu forţă de acaparare, cum este aceea a deplasării în spaţiu, a ,,popoarelor“ în bizară migraţie, sau aceea a ,,vulturului de deasupra“ de care îi sunt dirijate mişcările; sau imaginea ,,roţii“ care ,,ne culcă la pământ / dacă ne prinde singuri“ sub acţiunea unui imperativ de neocolit."

LUCIAN RAICU, Ochiul neantului, România literară, an II, nr. 40, 2 oct. 1969, p. 9,

şi Gheorghe Pituţ, Sunetul originar, în România literară, an III, nr. 28, 9 iulie 1970, p. 9.