Descriere
- Boris Vian este poate unul dintre numele cele mai celebre
ale Parisului cultural de dupa al Doilea Razboi Mondial. Romancier,
poet, dramaturg, traducator, scenarist, regizor de spectacole de
cabaret, trompetist de jazz, compozitor si cintaret de sansonete – Vian
are o cariera naucitor de diversa si o faima pe masura insolitului.
• „Toamna la Pekin are toate calitatile care-l vor ajuta sa devina un clasic al genului.” (Alain Robbe-Grillet)
Contrar asteptarilor create de titlul-capcana,
Toamna la Pekin
nu face nici cea mai mica aluzie la nostalgia toamnei sau la exoticul
oras chinezesc, ci se constituie mai curind ca un roman absurd,
destinat iubitorilor de jocuri de limbaj insolite. Povestea, ramificata
in intrigi obscure, este proiectata pe decorul unui desert imaginar –
numit simbolic Exopotamia –, unde se construieste o cale ferata fara
trenuri, care nu duce nicaieri. Personajele maniacale, voluptuoase sau
ilare – un functionar obsedat de calcule, un arheolog care face zob
orice relicva dezgropata, un doctor care isi numara cu grija pacientii
ucisi, o femeie cu pielea ca arama si un calugar ce nu poarta nimic pe
sub sutana – sint antrenate toate in acest vast proiect fara sens,
pentru realizarea caruia se darima la fel de mult pe cit se
construieste.
„In ceea ce priveste povestea de dragoste care constituie, intr-o
anume acceptie, mobilul intregului roman, tratarea ei poate aminti de Spuma zilelor
:
iubirii i se confera puterea de-a reface ori distruge lumea, iubirea
si moartea sint ridicate la rangul de virtuti supreme. Schema dramatica
e simpla: doi prieteni, doi pretendenti la iubirea aceleiasi femei,
sint tiriti aproape fara voie in aventura santierului din desert, doar
pentru a nu o pierde pe capricioasa lor insotitoare. Aici, peripetiile
stranii, ori doar funambulesti, se tin lant. Constructia caii ferate
de-a curmezisul desertului se dovedeste o utopie, dar o utopie pentru
care mor oameni si vietile sint deturnate din cursul lor firesc.
Multitudinea de personaje se infrunta in scene bufe, grotesti, lirice;
pozitiile lor se schimba rapid, ca intr-un carusel; secventele par
desprinse din marile filme mute: preotul poltron si homosexualii;
Aramie, femela subteranelor; pustnicul care-si alege ca act sfint
impreunarea cu o negresa, in vazul credinciosilor; taierea in doua a
singurei cladiri din desert, Hotelul Barrizone, pentru ca pe-acolo si
doar pe-acolo urma sa treaca calea ferata; scaunul caruia i se ia
temperatura este spitalizat si ingrijit, iar apoi este otravit cu
stricnina; doctorul care, prin lege, are voie sa omoare tot pe-atitia
bolnavi citi a vindecat si care-si tine grijuliu balanta. Cit despre
gagurile de limbaj, acestea abunda: pasari fantastice ca zorzomusca,
odgonaciul, macinoaia, milacvila se invecineaza cu refrene ori
numaratori absurde calchiate dupa cele ale copiilor, ori cu parabole
ticnite de genul «Cite bombe trebuie sa arunci din avion ca sa demolezi
orasul Lyon?»” (Constantin Abaluta)
„Boris Vian este unul dintre cei mai mari iconoclasti pe care ii cunosc; in plus, el este un iconoclast comic.”
(J.K.L. Scott)
„Dupa atita fictiune plina de obsesii, egotism, inflorituri si tehnici narative obosite,
Toamna la Pekin are efectul unui adevarat antidot.” (
Seattle Sinner)
Comandă online cartea "Toamna la Pekin" la 24,30 lei isbn 978-973-46-1998-6 scrisă de Boris Vian, tiparită la editura Polirom face parte din colecția Biblioteca Polirom. cu plata ramburs sau online cu cardul. Momentan titlul "Toamna la Pekin" nu este disponibil însa vă puteți înscrie pentru a fi notificat în momenul reaprovizionarii.
