Cartile omului dublu - teatralitate si roman in regimul comunist

Descriere

Premisa fundamentală a cărţii este aceea că într-un univers de tip orwellian, aflat mereu sub observaţia ochiului vigilent al lui Big Brother, existenţa membrilor comunităţii luate în vizor este marcată de un plus de teatralitate. Viaţa cotidiană, care prezintă în orice tip de societate elemente de spectacol, după cum a demonstrat sociologia modernă, se încarcă între zidurile "Cetăţii totale" de o "suprasarcină" de teatralitate, altfel spus, în termenii autoarei, se "reteatralizează". Obligaţi să pozeze în eroi ai "lumii noi", locuitorii lagărului socialist au învăţat să ducă limbajul duplicităţii "pe noi culmi" ale progresului, fapt ce nu a rămas fără repercursiuni asupra literaturii vremii. Analizând o serie de romane redactate sub regimul comunist în spaţiul Europei răsăritene, autoarea a reuşit să reconstituie, dată fiind anvergura speciei literare amintite, etapele consolidării (conţinând şi germenii destrămării) "Imperiului Falsului", cu o expresie preluată de la Alain Besancon, desemnând dictaturile de tip sovietic.