Cu ochii in zare. Exilati, emigranti, pribegi

Descriere

Mitul depărtărilor nu poate fi depăşit decât umblând, privind în jur. Timpul bancului aceluia vechi din seria întrebări şi răspunsuri, „Mamă, America e departe?”, „înoată şi taci”, a trecut demult. Dacă mi-ar sta în putere, le-aş spune tuturor, „Umblaţi, copii, în lung şi-n lat, tociţi-vă tălpile prin lume, cântăriţi-i şi măsuraţi-i pe toţi cei pe care-i întâlniţi. Intraţi cu ei în competiţie. S-ar putea să daţi peste oameni mai bogaţi decât părinţii voştri şi peste locuri mai frumoase decât cele de acasă. Dar să nu fiţi surprinşi dacă după o vreme are să vă copleşească singurătatea şi o să simţiţi nevoia căldurii celor rămaşi în urmă. Cei care nu se întorc ne pot spune cel mai bine ce e aceea nostalgia edenului. Iubirea şi respectul pentru locurile natale are să vă încerce mai ales după ce îi veţi cunoaşte pe ceilalţi. Iar când v-aţi pătruns cu adevărat, dorul are să vină peste voi ca un tsunami. Atunci e bine să ştii să înoţi.”