Bunurile temporale ale bisericii. Regimul juridic al bunurilor apartinand bisericii. Volumul I. Tomul 17

Descriere

Lucrarea "Bunurile temporale ale Bisericii - Regimul juridic al bunurilor aparţinând Bisericii" a dlui Liviu-Marius Harosa, este o cercetare monografică de mare valoare, autentică şi singulară în peisajul literaturii noastre de specialitate, care se remarcă dintr-un întreit punct de vedere:

- ea reprezintă, mai întâi, o pledoarie sinceră şi inteligentă pentru autonomia, specificul şi rafinamentul dreptului canonic, uitat, pe nedrept, mai ales de către pozitivişti ori de către antinaturaliști;

- ea constituie, apoi, un tablou impresionant al regimului juridic particular şi, uneori, exorbitant (dar şi neglijat de legislaţiile laice, cum este legislaţia română tributară concepției etatiste asupra dreptului) al "bunurilor temporale" ale Bisericii, faţă de care dreptul pozitiv joacă doar un rol complementar prin intermediul aşa-numitului principiu al "canonizării legii civile", recunoscut, se pare, şi de legiuitorul român (cf. art. 8 din Legea nr. 489/2006);

- ea reprezintă, în fine, o dovadă irefutabilă a falsității pozitivismului juridic, al cărui faliment, consfinţit de dezastrul celui de-al doilea război mondial (cf. celebra polemică dintre Fuller și Hart asupra bazei legale a incriminării criminalilor nazişti, precum şi a celor care s-ar afla în slujba unor totalitarisme similare săvârşind crime împotriva umanităţii), n-a putut fi evitat şi nici nu mai poate fi evitat în ciuda tuturor eforturilor neopozitiviștilor, deoarece aceştia nu sunt în măsură să explice (ori nu doresc să admită), în mod coerent şi raţional, faptul că justiţia nu este ceea ce declară ori ar dori să fie mai marii zilei, ci, dimpotrivă, ceea ce se cuvine fiecăruia, potrivit echităţii şi binelui comun.

în altă ordine de idei, lucrarea "Bunurile temporale ale Bisericii - Regimul juridic al bunurilor aparţinând Bisericii", care ar trebui citită nu numai de civilişti, dar mai ales de publicişti, se remarcă deopotrivă prin bogăţia de idei, prin acurateţea informaţiilor, un aparat critic impresionant şi, nu în ultimul rând, prin eleganţa şi supleţea stilului, toate aceste elemente constituind, după părerea noastră, o viguroasă confirmare a calităţilor de cercetător ale autorului, precum şi o garanţie solidă a evoluţiei sale viitoare în lumea dreptului. (Marian Nicolae).