Pacatul judecarii aproapelui si a slujitorilor sfintiti

Descriere

Atunci când vorbim despre judecare, înţelegem patima prin care condamnăm, defăimăm, umilim pe cineva, fie prin cuvintele rostite, fie prin acţiunile noastre, fie chiar şi numai prin gândurile pe care le avem. Este de la sine înţeles, că a critica pe cineva prin cuvinte sau prin diferite acţiuni este mai de condamnat decât a judeca pe cineva numai prin gând, pentru că în cel din ultim caz ne rezumăm numai la noi înşine neimplicându-i şi pe alţii. Acest lucru nu înseamnă însă că, dacă avem gânduri rele despre viaţa şi activitatea aproapelui nostru şi îl condamnăm numai în străfundul sufletului nostru, suntem nevinovaţi.

Prin urmare, dacă dorim ca Dumnezeu să nu ne condamne în Ziua Judecăţii, să nu cădem în greşeli mari şi să nu avem parte de multe întâmplări neplăcute în viaţa noastră, să ne ferim din toate puterile noastre de a judeca atât pe aproapele cât mai ales pe slujitorii sfinţiţi. Nimic nu ne îndepărtează mai mult de Dumnezeu cât ne îndepărtează dispoziţia sufletească egoistă, credinţa că suntem mai buni decât alţii care nu sunt vrednici decât de jignire şi de defăimare. Să nu fim aspri în judecăţile noastre, ca să nu fim judecaţi pentru faptele noastre de către Dumnezeu în acelaşi mod, adică cu asprime, în Ziua Judecăţii.