Solar

Ian McEwan propune, in ultimul sau roman un salt in intimitatea unui asemenea personaj, un supererou al zilelor noastre, alunecat insa in falia ambiguitatii morale si a esecurilor personale.

Intreg romanul pare sa se sprijine pe o structura de rezistenta de o ironie enorma: Solar este populat aproape in exclusivitate de tot felul de ticalosi si oportunisti (de ranguri si soiuri diferite) care se devoreaza intre ei, luptind insa, in acelasi timp, cu mult zel pentru salvarea planetei. Salvarea colectiva nu pare sa se confunde cu salvarea individuala – obtinerea uneia nu garanteaza obtinerea celeilate – iata una din concluziile care se pot degaja din romanul lui McEwan, caci eroii din Solar par sa sufere de o tulburare de vedere contemporana aparte: de data aceasta ei nu mai vad copacii, din cauza padurii…

In timp ce scriitori celebri isi dau grav cu parerea despre incalzirea globala, Ian McEwan, care e unul dintre cei mai bagati in seama prozatori de azi, scrie un excelent roman despre impostura savantilor care au transformat aceasta ipoteza intr-o afacere personala aducatoare de multi bani. Inventeaza deci un fizician britanic genial, cu Premiul Nobel la butoniera. Distinsul laureat, daca pot sa zic asa, a devenit rentierul gloriei sale stiintifice, are cinci casatorii la activ, iar actuala s-a saturat de el si isi permite sa-l insele, desi fizicianul e inca indragostit de ea.

un scriitor adevarat ia cliseele lumii in care traieste si le denunta cu ajutorul mijloacelor literaturii. iar ce mi-a placut in ultimul sau roman, solar, a fost ca ian mcewan se foloseste de un om de stiinta ca sa ridiculizeze cliseele-mit ale omenirii de astazi – incalzirea globala, poluarea, misticismul stiintific.

Reintilnirea cu protagonistii romanului, acum parcurs in traducerea excelenta a Anei-Maria Lisman, mi-a reconfirmat valoarea scrierii lui McEwan.

Cu Solar, McEwan ne ofera prima sa mostra de scriitura cu adevarat comica. Sint multe situatii in acest roman de o gravitate inspaimintatoare, iar documentarea stiintifica este la fel de meticuloasa precum cea din Simbata. Insa, pe ansamblu, romanul mizeaza pe umorul sau exceptional, in crearea unor scene memorabile.

Desi nu-i place sa fie numit astfel, Ian McEwan e considerat acum „autorul national britanic”, intr-o literatura cu destui romancieri contemporani de top international. Arta in care exceleaza Ian McEwan este crearea unei tensiuni din ce in ce mai apasatoare, ducind spre revelatii, si chiar acest suspans angoasant fascineaza cititorul, ii mentine curiozitatea, il marcheaza. Ingredientele preferate ale romancierului, liantul intregii opere, sint, pe linga temele provocatoare, personajele „negative”, dar nu caricaturale, ci chiar atasante, evenimentele care derapeaza in mod surprinzator si vizualitatea cinematografica.