Fata cu cercel de perla

Povestea începe în Olanda anului 1665, când a purta capul descoperit pentru o femeie simplă era considerat un comportament tabu, când slujnicele nu se adresau primele stăpânilor, când erotismul fără de carnalitate era considerat un păcat iar catolicii intruşi în comunitatea de protestanţi. Pe aceştia din urmă picturile religioase îi înfiorau, la vederea lor pe chipurile acestora apărea indignarea şi dispreţul, fapt dovedit prin descrierea scenei în care Griet, personajul central al romanului, vede pentru prima oară scena Răstignirii în casa pictorului Vermeer.

Pe tot parcursul romanului autoarea menţine naraţiunea în limitele sugestiei, păstrează nivelul metaforei astfel încât cititorul are libertatea de a vizualiza scenele în propria sa manieră.

Magia culorilor duce până la fascinaţia culminantă pe care o poate dezvolta cititorul faţă de tablourile vremii, de personajele misterioase ale cărţii. Nenumăratele epitete care însoţesc descrierile culorilor, tablourilor, a cerului sau chiar a unei simple bonete transpun cu foarte multă uşurinţă cititorul în acea fascinantă lume creată de autoare.

Talentul lui Vermeer o fascinează pe Griet, misterul camerei obscure şi modul cum cărbunii, oasele, fildeşul devin culori îi pun şi mai multe întrebări asupra cenzurii vremii, asupra propriei personalităţi. Aceasta nimereşte în abisul creat de confruntarea dintre două lumi total diferite, ceea ce o face să se ascundă şi mai mult în carapacea ce şi-o crease, sub umbra bonetei ce-i adăpostea părul şi privirea. Talentul înnăscut în ceea ce priveşte scenele, culorile, o apropie foarte mult pe Griet de artist, relaţia acestora metamorfozându-se încet încet din relaţia simplă slujnică – stăpân într-o delicată formă de colaborare în ceea ce priveşte munca acestuia.

Cerceii cu perle care devin mărul discordiei în familia pictorului sunt simbolul în jurul căruia se centrează romanul. Aceştia reprezintă lumina, puritatea, idealul, acel ceva fără de care un tablou nu ar fi fost complet.

Citind despre dilemele, provocările, fascinaţia lui Griet, am realizat că citesc despre mine, despre mulţi alţii care se regăsesc în paginile acestei lecturi. Fascinaţia pentru culori, pentru linii, pentru forme de nedescris m-au făcut să trăiesc alături de ea, să-i înţeleg pasiunea şi devotamentul, puterea de care a dat dovadă.

Mulţumiri: Draga mea Diana, îţi mulţumesc pentru cadoul acesta frumos, această minunată carte care mi-a amintit cine sunt.

Nemulţumiri: Traducerea nu este una din cele mai reuşite. Ex: podul fiind tradus ca atic, ceea ce în româneşte are o cu totul altă însemătate.