Plăcerile bărbaților

Pe masura ce actiunea inainteaza, esti tentat sa te aliezi cu Catherine in identificarea asasinului si sa presupui, alaturi de ea, ca ar fi cutare sau cutare domn din anturajul unchiului. Ea stie ca Barbatul Corb actioneaza pentru a-si alina o trauma mai veche, poate din copilarie, vrea sa isi demonstreze puterea si controlul. Asadar, cine ar putea fi? Daca urmati in aceasta intriga singeroasa londoneza vorba aceea romaneasca despre mutu’ si pamintu‘, va veti apropia destul de mult de asasinul nostru. Si poate ca aici ar fi trebuit sa se opreasca romanul. Ultimul capitol este un apendice justificativ al mentalului tulburat al eroinei si al imposibilitatii de a gasi linistea si echilibrul, oriunde ar fugi.

Cinci crime groaznice, un omor prin imprudenta, plus doua sinucideri. Toate astea intr-un roman istoric scris de o englezoaica despre care n-ai zice, daca o vezi, ca are asemenea preocupari. Kate Williams face emisiuni la BBC si inainte de Placerile barbatilor a publicat niste biografii cu care a facut senzatie. Ca sa va faceti o idee, una e despre Lady Hamilton, amanta amiralului Nelson – sintem, asadar, la Londra, in 1840.

Kate Williams sparge tiparele romanului gotic traditional, nu doar prin naratiunea la persoana intii a personajului feminin, ci si prin feminitatea narativa multidimensionala, naratiunea fiind fragmentata in capitole scrise de victimele „barbatului-corb”, ceea ce-i confera romanului si o usoara nota suprarealista care intrerupe fluxul narativ si provoaca confuzie.

Placerile barbatilor se dovedeste un roman hibrid, pastisa a romanului gotic, in care dimensiunea istorica si povestea intunecata a unor crime si obsesii reprezinta doar fundalul pe care se desfasoara psihodrama unei femei prizoniere in intunecata lume a barbatilor.

Williams reuseste sa imprime romanului propria lui atmosfera, independent de perioada in care se desfasoara, o atmosfera apasatoare, terifianta, data de stilul narativ al unui personaj in care nu poti avea incredere, care te induce in eroare prin permanentul sentiment de vinovatie care il domina, dar si prin permanenta susceptibilitate pe care o proiecteaza mereu asupra celor cu care interactioneaza. Altfel spus, un personaj si o atmosfera demne de un film de Hitchcock, prin omniprezentul suspans pe care-l degaja.

Pina la urma, pare sa spuna Williams, mintea umana este cel mai mare criminal al tuturor timpurilor, ne poate ucide visele, dorintele, aspiratiile, strangula simtul realitatii, arunca in abisul tuturor spaimelor, temerilor si incertitudinilor. Si pe acest criminal, nimeni, oricit s-ar stradui, nu poate sa-l prinda.

Romanul are multe din ingredientele unui roman gotic traditional, fiind o adevarata incursiune in partea intunecata a psihicului uman, o calatorie imaginara intr-o lume dominata de mizerie, saracie, moarte, povesti de dragoste interzisa, ura si secrete de familie infioratoare. Williams reconstruieste o lume dominata de barbati si de dorintele lor ascunse in care femeia e doar un accesoriu elegant cu un rol bine stabilit in societate, acela de inger pazitor al casei.