Cold Mountain

Suntem indemnati sa citim numai carti care ne plac, iar daca o carte nu ajunge sa produca “adrenalina” specifica lecturii, este mai bine sa o punem de-o parte. Cu alte cuvinte, sa nu ne pierdem timpul cu carti care nu ne atrag ca subiect sau care ne plictisesc.

Prima impresie legata de “Cold Mountain” a fost ca este, din pacate… plictisitoare. Iar impresia s-a mentinut cam pana la final.

Insa ceva inexplicabil m-a indemnat sa nu ma opresc dupa un sfert, dupa jumatate sau dupa trei sferturi de lectura. Actiunea extrem de lenta combinata cu descrierile lungi (in detaliu) si cu reflectiile interioare ale personajelor ar fi infrant orice cititor contemporan, amator de viteza si de schimbare. Eu insami recunosc, daca treceam de un capitol pe zi simteam ca adorm, indiferent ca ma aflam acasa sau prin vreun mijloc de transport. De multe ori am preferat o activitate care sa ma mentina treaza, cu toate astea, am reusit sa ajung la ultima pagina din “Cold Mountain”.

Subiectul are mult potential pentru o carte de aventuri: un tanar dezertor din Razboiul de Secesiune pe nume Inman, porneste intr-o calatorie spre munti, mai exact spre Cold Mountain. Acesta e locul de care se simte legat sufleteste si in care si-a petrecut copilaria. In paralel, urmarim povestea Adei, o tanara care traieste izolata in munti, intr-o gospodarie lasata de izbeliste. Tatal ei a murit, iar barbatii care i-ar putea fi petitori sunt cu totii pe front. Printre acesti barbati se numara si Inman: cei doi s-au cunoscut inainte de razboi si s-au pastrat unul in sufletul celuilalt. In calea fericirii lor sunt doua piedici: pe de-o parte este razboiul, care face ca viitorul oricarui soldat sa fie un hazard. Pe de alta parte este caracterul Adei: mai taios si mai putin stapanit decat cum se cadea sa fie o tanara de varsta ei, la acea vreme.

In timpul calatoriei anevoioase, Inman intalneste o serie de personaje, de calitate umana mai buna sau indoielnica. Invata sa supravietuiasca si sa se fereasca din calea patrulelor care bantuie prin codri, in cautarea fugarilor de pe campul de lupta. In plus, invata sa-si procure hrana si sa supravietuiasca in cele mai grele conditii de climat, in ciuda istovirii fizice si a ranilor.

Desi este considerat de critici un roman despre dragoste si razboi, mie mi s-a parut mai mult unul despre natura si razboi. Cred ca unul dintre lucrurile care m-a tinut legata a fost evocarea frecventa a naturii, in forma in care ea se afla inainte de a fi distrusa in proportie destul de mare de oameni (situatie cu care ne confruntam si in prezent). Ritmul personajelor, modul lor de gandire, succedarea zilelor si a anotimpurilor in carte, nu au decat o vaga legatura cu viata pe care o traim acum, la oras. Acest lucru m-a tinut aproape de carte, in ciuda actiunii taraganate: faptul ca m-a transportat intr-un secol in care cresteau arbori de doua ori mai inalti si in care oamenii se gandeau mai mult la cum vor supravietui maine decat la “cai verzi pe pereti”.

O alta caracteristica a romanului este ilustrarea unor scene destul de dure. Razboiul creaza sange rece si aduce cu sine un risc insemnat ca oricand sa fii atacat si ucis, fie de catre dusmani fie de tabara ta, din care ai dezertat. Inman sfideaza moartea de cateva ori, isi revine si o ia de la capat. La randul lui ucide animale pentru a se hrani si alti semeni pentru a se apara. Moartea nu este vazuta si descrisa ca o tragedie, fiind acceptata cu seninatate si resemnare, ca o parte fireasca a lucrurilor. Nota de duritate este un alt condiment al lecturii, bine venit in conditiile in care nu sunt foarte multe stimulente si intamplari care sa te tina cu sufletul la gura.

Totusi, pe parcurs am devenit curioasa daca Inman va supravietui calatoriei si daca va avea loc reintalnirea cu Ada.

Pentru ca stiu ca gusturile nu se discuta, recomand aceasta carte celor care sunt pasionati de un stil clasic de scriere. Autorul prezinta spiritul uman in starea lui pura, lipsit de orice emancipare prezenta dupa secolul XIX, sau in vremurile de pace, in care confortul si aspiratiile inalte au sens. In acelasi timp, cartea “Cold Mountain” reprezinta o cale de evadare completa din cotidian, intr-un trecut nu tocmai stralucit, dar pe care este bine sa-l cunoastem.