Să-ți ucizi tatăl

Sa-ti ucizi tatal ia prin surprindere cititorul, caci Amelie Nothomb se aventureaza intr-un teritoriu primejdios, cel al miturilor, pune la incercare arhetipurile consacrate sa vada cit si cum rezista chiar supuse rasturnarii sau rastalmacirii. Suita de jocuri ii reuseste prin practicarea magiei, de la personaje cu micile acte de iluzionism la trucurile artei narative unde se dovedeste ea insasi mare magiciana, cu sau fara palarie fabuloasa.

Sa-ti ucizi tatal dezvolta o poveste ce mizeaza pe relatia tata – fiu, dar nu cea de singe, ci cea care deriva din legatura initiala maestru-discipol, devenita mult mai profunda. Cu note freudiene, povestea dintre doi magicieni geniali – Joe Whip si Norman Terence – se dezvolta pornind de la doua puncte specifice complexului oedipian: ura fata de tata si dragostea fata de mama, in cazul adolescentilor.

Mai degraba o nuvela, cartea lui Amelie Nothomb propune o lectura relaxanta, dar si o intriga ce ofera o salavatoare turnura imprevizibila, rasturnind orice orizont de asteptare.

Marea deosebire dintre un magician si un trisor e ca magicianul vrea sa te uimeasca, in timp ce trisorul umbla sa-ti ia banii. In romanul ei scurt si cuprinzator, frantuzoaica Amélie Nothomb foloseste si trucuri de iluzionist cinstit, dar mai si triseaza.

(...) Romanciera e inventiva, are umor, rastoarna cu dibacie situatiile, dar metafizica nu-i punctul ei forte. Iti arata iepurele, insa nu-ti spune si ce e in sufletul lui.

Un roman (...) care ne introduce intr-o lume interesanta, aceea a magiei si a formarii in viata a unui adevarat magician, dar si al relatiilor familiale si extrafamiliale, modalitatea in care se dezvolta firea unui adolescent inteligent si care are in familia adoptiva tot sprijinul pe care si-l poate dori cineva, chiar mai mult decit atit.

Un roman bun, care va poate surprinde si va poate restabili (...) increderea in familie.

Ce inseamna alegere si cum creste o obsesie in mintea unui tinar? La aceste intrebari-cheie incearca sa raspunda romanul si uneori, fraza curgatoare, lipsita de acrobatii stilistice, isi permite citeva referinte etimologice despre foc, dans, arta, magie si iluzie. Una peste alta [...], scriitura lui Nothomb se dovedeste un reusit foc de artificii, care orbeste prin splendoarea sa de suprafata, dar care se stinge fara repercusiuni.