Nu te mișca (ediţie de buzunar)

Imi place cum scrie Margaret Mazzantini, dar avertizez ca Nu te misca este potrivita pentru acei cititori avizi de multa emotie pe fiecare centimetru patrat tiparit, si mai putin actiune.

Romanul are impact puternic, pentru ca prozatoarea nu se sperie sa abordeze temele mari, ca iubirea devastatoare, nici situatiile tragice, nici sublimul unor sentimente. Ele apartin tragediei, ce a parasit de un secol-doua tronul de regina a literaturii, astazi sînt vehiculate superficial in literatura de consum. Margaret Mazzantini a reusit sa transfere tragicul intr-un roman contemporan si sa emotioneze cititorii.

O carte atit de rascolitoare, prin adevarurile profunde pe care le propune, si prin melanjul de patima si puritate, incit va va fi greu sa va intoarceti la ea, sa o recititi. Dar de uitat, n-o veti uita niciodata.

Nu te misca nu e istoria clasica a barbatului insurat care se indragosteste de o alta femeie, chiar daca ea porneste de la o astfel de rascruce, atit de uzitata in literatura si cinema. Dramatica pina la cotor, cartea n-are nici accese de telenovela sau de opera ieftina, siropoasa. Practic, cu toate ca ar fi avut toate sansele sa rateze si sa cada in penibil, scriitoarea a reusit sa inchege, fraza cu fraza, un roman extraordinar, memorabil, de citit neaparat!

Povestea nu este una romantica, dar este una cutremuratoare, ce aduce mai degraba in prim plan frumusetea ascunsa a uritului si rusinea unui chirurg care doreste o femeie, care nu se distinge nici prin frumusete, nici prin inteligenta.

(…) Astfel, Margaret Mazzantini descrie trairi frumoase si obscure si spune o poveste bizara, si pentru noi, si pentru cei ce au trait-o, primind, pentru aceste randuri atit de vii, cele mai prestigioase distinctii literare italiene, Premiul Strega si Premiul Grinzane Cavour.