Best of: proza scurtă a anilor 2000

Nu stiu, dar cred ca daca Best of sta, fie si inconstient, ca un arc peste timp, sub semnul acestui adevarat manifest al prozei scurte care a fost Desant, nu cred ca poate sa fie decit de bun augur. Ceea ce nu inseamna, fireste, ca antologia coordonata de Marius nu are forta necesara de a face istorie (literara), chiar si scoasa din acest context. E o afirmatie tare, stiu, dar o puteti verifica pur si simplu citind cartea. Lectura (cum altfel) placuta!

Best of proza scurta a anilor 2000 poate repara nedreptati, atragind atentia asupra unor volume nepromovate la modul la care se promoveaza (si premiaza) romanul. Sper ca aceasta carte sa functioneze ca un program radiofonic: ascultind si indragind „hitul” difuzat – povestirea aleasa de Marius Chivu in antologie – ascultatorul sa-si caute tot albumul. Trebuie sa mai fie si altceva pe-acolo.

Cu riscul, mereu asumat, de a ma insela, indraznesc sa spun ca antologia realizata de Marius Chivu va deveni un reper pentru istoria literaturii romane din ultimele doua decenii, cu un impact potential in spatiul concret al creatiei literare autohtone. Motivele mi se par clare. Best of – proza scurta a anilor 2000 e, mai intii, o antologie retrospectiva, care panorameaza aproape doua decenii de creatie literara si propune o selectie valorica din intreg peisajul prozei scurte romanesti (inclusiv genurile asa-numite populare), astfel ca superlativul titlului are acoperire si in realitate.

Proza scurta presupune un tip de control si respiratie a frazei (mergind uneori pina la virtuozitate) la care te intorci destul de greu daca ai apucat sa te lansezi in roman.

Cit despre constatarea ca proza scurta nu prea e citita, s-ar putea sa avem aici un cerc vicios. Nu se citeste fiindca nu se publica si nu se publica fiindca nu se citeste. Iar cercul trebuie spart. La asta se adauga un obicei de achizitie si consum: multi cititori prefera povestile lungi, care sa-i tina atenti sute de pagini. Ei aleg sa se scufunde in oceanul romanului in loc sa navigheze pe riurile povestirii.

Nu poezia, ci proza scurta mi s-a parut dintotdeauna cel mai neindreptatit gen literar. Poetii au festivaluri, premii speciale si burse, reviste si colectii editoriale, poetii sint tradusi si invitati sa citeasca peste tot, pe cind povestitorii nu au nimic din toate acestea. (...) Tin sa subliniez faptul ca aceasta antologie este o premiera. Niciodata nu s-a mai facut asa ceva la noi. In plus, avind un criteriu valoric si selectind texte care au fost deja publicate in volume individuale, este singura care merita titlul de antologie.