Redescoperind Drumul Mătăsii. Din China şi munţii Asiei Centrale în Iran şi Turcia

Thubron nu e doar bine documentat, ci si un poet al prozei. Calatorul patrunde in istorie cu pasi suavi, care abia rasuna pe coridorul timpului. Oamenii si locurile sint descrise asemenea unor bibelouri pretioase scoase la licitatie.

Autorul se foloseste de metafore si imagini vizuale atent construite din cuvinte ce denota sensibilitatea scriitorului, in detrimentul obiectivitatii observatorului. Umorul sau este tandru, aflindu-se intr-o permanenta simbioza cu empatia fata de semeni.

Scriitorul britanic Colin Thubron, calatoreste de la Xian, o veche capitala chineza, la Antiohia in Turcia, de-a lungul drumului matasii, amestecind cunostinte istorice cu observatiile despre viata contemporana. Thubron ofera, prin subiectul ales, atit de multe informatii istorice si culturale incit poti spune la un moment dat ca exagereaza. Dar nu, aceasta e singura modalitate pentru a creiona cit mai bine lungul drum al matasii.

Colin Thubron este calatorul adevarat, care incearca si, de cele mai multe ori, reuseste sa se topeasca in peisajul local pentru a-l studia, analiza, descrie si, mai ales, intelege fara a pleca de la supozitii si prejudecati. Iar pentru aceasta arta calatorii britanici, care oricum au o indelungata traditie, avind in vedere cele cinci sute de ani de navigatie, explorare si colonizare, sint cei mai bine inarmati. Poate cu atit mai mult acum cind apogeul expansiunii coloniale engleze este lasat mult in urma. Dar a calatori singur in aceasta parte din lume, refuzind circuitele turistice comode si caldute, presupune un efort psihic, dar si fizic remarcabil, care nu are cum sa nu lase urme (...)

Cartea lui Colin Thubron ilustreaza cu multa exactitate si emotie ceea ce edicta Jean-Marie Goulemont – „A calatori este o misiune” – pe care Thubron o duce la bun sfirsit.

Redescoperind drumul matasii (Editura Polirom, 2013, traducere din engleza de Ciprian Sulea) aduna intre cele citeva sute de pagini 11.000 de kilometri din geografia lumii si opt luni de calatorie prin multe secole din istoria mai multor popoare. Avantajul lui Colin Thubron este ca, inainte de a calatori, a si studiat ce era de vazut in situ. Asa ca trecerea de la detaliile de geografie la chitibusuri lingvistice sau rafinate glose despre cresterea si descresterea unor imperii se face cu multa eleganta. Si intelepciune, as zice. Plecind din Xian-ul vechii Chine, autorul strabate vechiul drum al matasii, punctind ambele sensuri ale schimburilor – nu neaparat culturale – de la est la vest si viceversa. Notele adunate in Tibet, in Afganistan, in Iranul de azi, dar si in locuri uitate de Dumnezeu din Tadjikistan sau Uzbekistan sint de prima mina. Naturaletea cu care autorul intra in contact cu te miri cine este o buna lectie despre comunicarea dintre noi, cei de azi. Atit de diferiti, fara sa stim, deseori, mai nimic unii despre altii. E clar ca un gentleman din West End are o alta perspectiva asupra umanitatii decit un calugar tibetan, un pastor iranian sau un soldat pastun. Melting-pot-ul lumii de azi este trait pe viu de acest calator infatigabil si tenace. O lectie despre multiculturalism, in termenii nostri, deseori abstracti si teoretici, atit de des utilizati. Finalul calatoriei, in Antiohia, pe tarmul Mediteranei, inchide un drum si lasa loc altor meditatii. Ale fiecaruia dintre noi. Dupa pofta si voia inimii noastre.

Pentru pasionatii de istorie, geografie, calatorii, antropologie, istoria culturii si a mentalitatilor sau istoria religiilor, Redescoperind Drumul Matasii. Din China si muntii Asiei Centrale in Iran si Turcia de Colin Thubron ofera o lectura densa, plina de cunostinte inedite din toate aceste domenii. Cartea se incadreaza intr-un gen literar pe cale de disparitie sau care nici macar nu a existat vreodata ca o categorie de sine statatoare: o carte de calatorii care este si fictiune, poezie in acelasi timp. Colin Thubron reuseste sa fie obiectiv si subiectiv deopotriva: pastreaza echidistanta observatorului fara a sacrifica descrierile poetice, micile episoade de fictiune pura, dialogurile sensibile sau grave, umorul fin.