Terapia prin Cioran. Forta gandirii negative

Descriere

Valoarea terapeutică a fost pentru Cioran criteriul în funcţie de care a judecat orice creaţie umană, inclusiv filosofia (de altfel, motivul principal al respingerii filosofiei de sistem este că „nu ajută la nimic"). Pentru fiinţa bolnavă care este omul, niciun alt criteriu nu poate fi mai potrivit decât acesta. Căci ceea ce urmăreşte fiinţa conştientă în toate acţiunile şi credinţele sale, prin religiile şi filosofiile ei, este obţinerea vindecării, tămăduirea. Imensa contribuţie a lui Emil Cioran constă în a ne spune că însăşi dorinţa noastră de vindecare este bolnavă, că promisiunile tuturor mântuitorilor de a ne salva de relele de care suferim sunt ucigaşe, câtă vreme „răul" esenţial de care vor să ne salveze este viaţa însăşi şi că însăşi intenţia noastră de a ne salva ascunde tentaţia autosuprimării. A rezista acestei tentaţii – sub toate formele ei – este eroismul şi sănătatea fiinţei conştiente. Paradoxal, omul sănătos este cel care acceptă că viaţa însăşi este o boală pe care va face tot posibilul să o menţină ca atare, să nu o „vindece".
Horia Pătraşcu

Impresia pe care mi-a lăsat-o lectura câtorva dintre cărţile lui Cioran a fost surprinzătoare: în loc de tristeţea, depresia sau chiar „disperarea" la care mă aşteptam, am căpătat un mai pozitiv sentiment al vieţii decât înainte. Am retrăit în alt fel senzaţia pe care am avut-o după ce am parcurs „Mitul lui Sisif" de Albert Camus. Cartea lui Horia Pătraşcu explică într-o manieră convingătoare aproape inexplicabilul: cum îşi obţine gândirea negativă, reprezentată, printre alţii, de Cioran, efectul pozitiv, precum şi modul în care gândirea pozitivă, la modă astăzi, îşi ratează scopul de a învinge depresia, tot mai răspândită în lumea contemporană.
Vasile Dem. Zamfirescu

Horia Pătraşcu (n. 1976) reuşeşte să scoată, prin cărţile şi articolele sale, exerciţiul filosofic din spaţiul aseptic şi indiferent al bibliotecii şi amfiteatrului şi îl reintroduce, cu îndrăzneală şi naturaleţe, în lumea vie a societăţii actuale. Astfel filosofia îşi recapătă şi în cultura română o semnificaţie practică, aplicată, expresivă, în cele din urmă terapeutică şi psihologică.
După debutul din 2001 cu un roman, Sine retractatione, de factură existenţială, urmează alte cărţi situate direct în câmpul filosofi ei: Despre urât şi alţi demoni (2005), un adevărat jurnal metafizic în care conceptele devin trăiri, Singur printre români (2009), inventar minuţios şi sistematic al patologiei sociale autohtone, Sentimentul metafizic al tristeţii (2011), incursiune inedită în istoria paternurilor afective ale întâlnirilor cu fi inţa şi nefiinţa.
Horia Pătraşcu este, de asemenea, o voce bine conturată şi foarte apreciată în spaţiul publicistic cultural şi ştiinţific. Cronicile sale de carte sau articolele de opinie ori culturale au avut o largă audienţă şi, unele dintre ele, au produs vii dezbateri.