Dermatovenerologie

     

* Imaginea / recenzia nu garantează
aspectul sau conținutul cărții

Cartea „Dermatovenerologie” de A. Conu, publicată de Editura Didactică și Pedagogică în 1976, reprezintă un reper fundamental în literatura medicală românească dedicată specialității. Deși o lucrare cu o vechime considerabilă, utilitatea și valoarea sa didactică rămân incontestabile, mai ales pentru cei interesați de fundamentele dermatologiei și venerologiei.

Structura cărții este una clasică și bine organizată, începând cu o introducere în anatomia și fiziologia pielii, esențială pentru înțelegerea patologiei ulterioare. Conu abordează o gamă largă de afecțiuni, de la cele inflamatorii și alergice, până la infecții cutanate bacteriene, virale și fungice. Un accent deosebit este pus, conform titlului, pe bolile venerice, prezentate cu o rigoare științifică specifică epocii, detaliind etiopatogenia, tabloul clinic, diagnosticul și principiile terapeutice.

Stilul autorului este clar și concis, fără a sacrifica detaliul necesar. Ilustrațiile și schemele, deși nu la standardele grafice actuale, sunt funcționale și contribuie la clarificarea conceptelor complexe. Este evident că lucrarea a fost concepută ca un manual universitar, adresându-se studenților la medicină, dar și medicilor rezidenți sau chiar practicienilor generalisti care doresc să își reîmprospăteze cunoștințele.

Un aspect notabil al acestei cărți este abordarea terapeutică, care reflectă resursele și protocoalele medicale disponibile în perioada respectivă. Acest lucru o face deosebit de interesantă pentru istoricii medicinei sau pentru cei care doresc să compare evoluția metodelor de tratament de-a lungul decadelor. Desigur, anumite informații pot fi depășite din perspectiva practicii medicale moderne, însă baza fiziopatologică și descrierea clinică a bolilor rămân valabile.

„Dermatovenerologie” de A. Conu este, prin urmare, o carte esențială pentru colecția oricărui specialist sau student la medicină interesat de istoria și evoluția dermatovenerologiei în România. Reprezintă o mărturie a modului în care s-a predat și înțeles această specialitate într-o anumită perioadă, oferind o perspectivă valoroasă asupra fundamentelor clinice și teoretice.