Petru Groza, ultimul burghez

Descriere

13,5 x 20 cm 592 pagini (cuprinzînd 24 de pagini foto, hîrtie specială) Bibliografie, indice de nume
Am crescut într-o familie sfărîmată de comunism. La prima întrebare despre Petru Groza, răspunsul a fost, scurt : "Un comunist." La a doua, pe care am pus-o cîţiva ani mai tîrziu, am aflat doar că "nu era chiar un comunist". în anii '90, prin sate ardeleneşti am dat de bătrîni care lăcrimau auzind de Groza, dar şi de inşi mai puţin vîrstnici care-l pomeneau cu emoţie şi respect. Era, totuşi, vorba despre aceeaşi persoană. Dar oare şi despre acelaşi personaj ?
în vara lui 2001, Dorin-Liviu Bîtfoi a început să se documenteze pentru biografia lui Petru Groza. A aflat destul de repede că există memorii - Editura Compania a publicat volumul inedit în 2003, sub titlul Adio lumii vechi !. Textul, uimitor pentru mulţi, dădea seamă de copilăria şi tinereţea lui Petru Groza, legînd numai ici-colo cîte un fir spre viaţa hunedoreanului şi rolul lui politic în România de după 1945.
Lucrul la biografie a continuat - masei de volume şi documente din fonduri diverse şi convorbirilor cu apropiaţii fostului prim-ministru li s-a adăugat accesul binevenit la arhiva familiei Petru Groza. Aşa se face că putem citi acum, la jumătatea lui 2004, o carte în care enigma a prins contur, iar personajul îşi trăieşte întreaga partitură. La întrebarea "cine e Petru Groza ?", părinţii le pot răspunde copiilor, fără să clipească : "Ultimul burghez."