Prefixul post al modernitatii noastre - studii de filosofia culturii

Descriere

Dacă modernismul a avut obsesia spaţiului, postmodernismul o are pe cea a timpului (să ne gÎndim numai la fascinaţia exercitată asupra noastră de călătoria în timp). Iar dacă adăugăm această obsesie la aceea a trecutului, o analogie între situaţia individului aflat într-o cură psihanalitică şi situarea noastră culturală într-un spaţiu postmodern devine tulburătoare, relevÎnd sugestii neaşteptate. Freud spunea că în inconştient nu există timp. Dorinţele noastre neîmplinite, ca şi evenimentele traumatizante ale vieţii noastre se află acolo într-un prezent etern; pentru a depăşi trauma, trebuie să te întorci, să reconstruieşti şi să retrăieşti evenimentul respectiv. Aceasta se realizează prin povestire: povestind, interpretezi; interpretÎnd, dai un sens şi conştientizezi; conştientizÎnd, realizezi că evenimentul a trecut, recuperÎnd timpul. Trecutul astfel depăşit, te poţi angaja în viitor, poţi decide, poţi să-ţi proiectezi propriul eu într-un viitor oarecare.Poate postmodernismul nu este altceva decÎt epoca în care cultura noastră modernă se psihanalizează; numai ducÎnd la bun sfÎrşit această cură, acest timp dramatic al auto-înţelegerii, rememorării şi împăcării putem lua decizii, ne putem proiecta viitorul autoproiectÎndu-ne.Irina Stănciugelu