Miss Peregrine 2. Orasul pustiu

Am citit primul volum al seriei ”Miss Peregrine” în urmă cu două luni și de atunci am tânjit, pur și simplu, după volumul doi. Sfârșitul primei cărți m-a lăsat cu o mulțime de întrebări, așa că atunci când am început să citesc, în sfârșit, volumul doi, am fost extrem de entuziasmată. Mi-a fost un pic teamă că voi fi dezamăgită, dar, din fericire, nu a fost cazul.

”Orașul pustiu” este o continuare excelentă! Mi-a plăcut la nebunie și simt că am trecut prin aventura vieții mele. De mult nu am mai citit o carte cu o acțiune atât de captivantă, care să mă facă să simt că dacă nu citesc următorul capitol voi exploda, pur și simplu, din cauza curiozității.

În comparație cu ”Orașul pustiu”, primul volum este doar o scurtă introducere. Adevărata intrigă se desfășoară abia acum. Încă de la începutul cărții, cititorul este introdus în acțiune, care devine din ce în ce mai complexă și mai antrenantă cu fiecare capitol. Acțiunea este atât de bine construită, încât cititorul are impresia că ia parte la aceasta, alături de personaje, descoperind tainele lumii peculiare în același timp.

Nu cred că a existat un moment plictisitor în această carte. Chiar dacă m-am urnit mai greu și mi-a luat ceva să mă obișnuiesc din nou cu stilul deosebit a lui Riggs, imediat ce am trecut de primele 50 de pagini am început să citesc cu o viteză care nu mă caracterizează. Am fost atât de fascinată de povestirile lui Riggs, de modul lui de a scrie, de personaje și de aventurile prin care acestea trec, încât am terminat cartea la două zile după ce am început să o citesc.

În cel de-al doilea volum al seriei, personajele sunt mult mai bine definite, la fel și lumea lor. Deși am fost ușor confuză în legătură cu buclele de timp, autorul compensează cu dialoguri bune și personaje pe care ajungi să le cunoști atât de bine, încât simți că sunt oameni reali. Mi-a plăcut mult faptul că fiecare personaj a avut un rol important în dezvoltarea acțiunii. Dacă în primul volum am îndrăgit aceste personaje ciudate și speciale, în ”Orașul pustiu” am ajuns să le iubesc. Sunt atât de adorabile, atât de frumoase și de... umane, încât e imposibil să rămâi indiferent față de ele.

Am fost din nou uimită de Ransom Riggs și de talentul acestuia de a crea povești pe baza unor fotografii vechi. Poveștile lui sunt geniale, iar felul în care sunt scrise, cu profunzime, eleganță și umor, mă lasă cu gura căscată de fiecare dată. Ca să nu mai vorbim de acțiune, care m-a făcut să am un infarct micuț la fiecare capitol. Cartea aceasta este plină de întorsături de situație, de dezvăluiri șocante și de întâmplări periculoase, din care ai impresia că personajele nu au cum să iasă. Cât despre final... ei bine, tot ce pot spune este că am nevoie de volumul trei imediat!

Dacă ați citit primul volum din această serie, trebuie neapărat să citiți continuarea. ”Orașul pustiu” este un roman surprinzător, captivant, de-a dreptul hipnotic! Personajele trec printr-o mulțime de aventuri care te vor lăsa cu sufletul la gură, pe care aceștia le întâmpină cu umor, curaj și inteligență. Iar doza de romantism din carte este numai bună pentru o schimbare de scenariu. Recomand cu mare drag!