Eleganta ariciului

“Poate ca asta inseamna viata: a urmari clipe care mor.”

Am vrut initial sa fac o recenzie cartii Eleganta ariciului, dar imi dau seamna ca este ea insesi o recenzie a vietii. Este viata privita din doua unghiuri de varste diferite. Aceste unghiuri ajung sa se cunoasca, si astfel sa priveasca prin ochii celuilalt. Apoi, la urma, unul moare iar celalalt alege sa traiasca, desi, cu putin timp in urma al doilea isi dorea moartea pe cand primul abia descoperea viata.

Cam alambicata treaba, nu? Va intrebati poate de ce poarta acest titlu… nu voi dezvalui acest lucru. Am descoperit in paginile cartii ce inseamna eleganta ariciului, am descoperit frumusetea ce se ascunde in lucrurile pe care nu indraznim sa le privim sau pe care pur si simplu nu le vedem. Am descoperit ca nu este o varsta dedicata iubirii sau mortii, amandoua te iau prin surprindere cand te astepti mai putin. Si veti spune ca “stiam asta deja”. Ok, stiam, dar ne gandim vreodata? Poate da, poate nu. Dar de cele mai multe ori nu ne pasa, mergem inainte nepasatori la ce se intampla in jur si abia in momentele critice apreciem ce avem… sau, in cel mai trist caz, am avut.

Renee si Paloma sunt cele doua unghiuri de care va vorbeam mai sus. Daca v-as spune ca ele sunt protagonistele, o doamna de cincizeci si ceva de ani si o fetita de doisprezece ani, probabil ati renunta sa ma ascultati deja plictisiti de o poveste nespusa inca. Dar tocmai asta m-a intrigat pe mine, ce ar avea de spus aceste “doua unghiuri”. Au avut… si inca multe!

Va recomand sa cititi Eleganta ariciului, e o carte superba si i-as mai zice carte de suflet, de recitit.