Trupuri subversive: O istorie secretă a femeilor şi tatuajelor

Vreau să încep prin a felicita înființarea editurii Hecate, acest colț minunat de outcasts, misfits, feminism, cultură la alt nivel, înțelegere la alt nivel! Fie ca titlurile lor să ne populeze bilbiotecile în veci! Și fie ca toate cărțile care vor mai apărea să fie la fel de interesante și utile ca „Trupuri subversive: o istorie secretă a femeilor și tatuajelor”.

Cartea sus-menționată este scrisă de Margot Mifflin, iar la noi a apărut în 2015, fiind printre primele apărute la Hecate, noua mea editură preferată.

„Trupuri subversive” începe cu „Pielea”, un mic capitol introductiv care are ca scop relatarea modului în care a fost privită și tratată pielea de-a lungul timpului; de la simplu organ la pânză care trebuie umplută cu ceea ce ne reprezintă. Sau un „ecran pe care ne proiectăm fanteziile”, așa cum o descrie autoarea.

După „Nota autoarei” avem „Doamne de la circ și activiste”, și astfel pătrundem în zona de început a existenței tatuajelor ca modalitate de a atrage atenția, de a comunica și de a accepta o traumă, de a-și afirma apartenența. Oricum ar fi, scopul major al tatuajului a fost, chiar de la început, acela de a comunica ceva celor din jur.

Următoarele capitole („Renașterea din anii 1970”, „Totem și tatuaj: anii 1980 și 1890” și „Noul Mileniu”) nu fac decât să continue ideile primei părți: femeile au început să-și facă tatuaje din motive comerciale (cele care se tatuau din cap până-n picioare și se alăturau circului erau prezentate apoi ca făcând parte dintr-o „colecție” de ciudățenii, alături de pitici, femei cu barbă, femei-șarpe etc.), au continuat pentru a spune ceva despre ele (pictând ceea ce iubeau mai mult, ceea ce voiau să fie, preluând simboluri pe care și le asociau), iar apoi au ajuns să tatueze ele singure, după instructaje făcute de artiști tatuatori care, de cele mai multe ori, le erau sau deveneau rapid soții lor. Deși acestea contestau patriarhatul din lumea artei, acestea aveau mereu nevoie de susținerea unui bărbat, de ușile pe care numai el le putea deschide pentru partenera sa. Mult mai târziu au început femeile să-și croiască drumul chiar singure, fără a mai depinde de contestatul patriarhat.

Cartea asta face o frumoasă trecere în revistă a numelor extrem de cunoscute din domeniu, fie ele tatuate sau tatuatoare, de la Irene Woodward la Kat von D, de la Cindy Ray (Bev Nicholas) la Marina Vainshtein și Maria Jose Cristerna. De la variantele „soft” la cele „full body” sau chiar extreme, cum sunt tot mai multe în ziua de astăzi: tatuaj pe buza inferioară, pe globul ocular, în zonele intime. De la simple statement-uri la asocierea cu o imagine care necesită abordări extreme, legând tatuajele de pierce-uri care completează „ținuta”, dar și personalitatea celui tatuat.

„Trupuri subversive” este deopotrivă manual și album de artă. Și cu siguranță un must-read pentru amatorii tatuați, pentru profesioniștii artiși, dar mai ales pentru cei care contestă vehement dreptul unui individ de a-și onora corpul așa cum simte că merită.