Turnul

Nu este prima data cand imi proclam iubirea pentru Simon Toyne si, sper eu, nici ultima. A fost dragoste la prima citire in 2011 - cu Sanctus - si ma bucur sa constat ca, in acest caz, iubirea dureaza mai mult de trei ani. Pentru ca, iata, la trei ani distanta, inca il citesc pe Simon Toyne cu acelasi entuziasm.

Turnul vine sa incheie - triumfator, as zice eu - trilogia Sancti. Liv si Gabriel se intorc, doar ca, de data aceasta, separat si cu mai putine pagini dedicate. Personaje noi, precum novicele intr-ale FBI-ului, Joe Sheperd, dar si cunostinte vechi, precum parintele Athanasius si politistul turc Arkadian, preiau fraiele naratiunii si o duc pe drumuri deschise de precedentele carti, dar abia acum batatorite.

Pe scurt: molima care a izbucnit in Citadela l-a infectat si pe Gabriel, care se vede astfel nevoit sa o abandoneze pe Liv in desert si sa intoarca acolo unde a inceput totul. In timp ce acesta se lupta cu un virus aparent mortal, Liv incearca sa evite luptele de orice fel si sa aduca pacea intr-o lume obisnuita sa rezolve problemele cu ajutorul armelor. Insemnele de pe Harta Stelara, asa cum sunt ele interpretate de Liz, par sa indice ca sfarsitul zilelor este foarte aproape. La opt luni distanta, mai exact.

La opt luni de la aceste evenimente, doi cercetatori NASA dispar in conditii suspecte. Agentii FBI Sheperd si Franklin sunt desemnati sa se ocupe de caz, doar ca parteneriatul lor este unul fragil, construit pe o fundatie de secrete. Cu fiecare indiciu descoperit, un lucru devine tot mai clar: ceva extraordinar este pe cale sa se intample. Evenimente ciudate incep sa aiba loc: pasari care migreaza in anotimpul gresit, vase de razboi care se retrag fara motiv, oameni care, manati de un inexplicabil sentiment de apartenenta la un loc anume, se intorc "acasa", de oriunde ar fi. Pe masura ce numaratoarea inversa se apropie de zero, teama de final incepe sa fie inlocuita, incet-incet, cu speranta unui nou inceput.

Actiunea se desfasoara, cu precadere, intr-o America aflata sub asaltul zapezii si al gerului, dar si in Turcia, reprezentata de tenebroasa Citadela, dar si de Gobekli Tepe, un sanctuar neolitic care chiar exista si pe care, daca imi semanati cat de cat, veti vrea sa il vizitati dupa ce cititi aceasta carte.

Un thriller religios in adevaratul sens al cuvantului, Turnul exploateaza la maxim tehnicile care l-au impus pe autor in randul iubitorilor literaturii de gen: capitole scurte si intercalate, fraze succinte si fara inflorituri, ritm alert, rasturnari de situatie, conspiratii, final neasteptat. Adaugati si un subiect sensibil: conflictul dintre religie si stiinta si se obtine premisa ideala pentru un roman greu, daca nu imposibil, de lasat din mana. E drept ca sunt si cateva minusuri, cum ar fi cateva personaje schitate superficial, dar acestea nu dauneaza povestii, doar amana putin deznodamantul. Nu ar fi insa exclus ca autorul sa se foloseasca de acest aspect pentru a spori suspansul.

Sunt foarte multe de povestit despre acest capitol final al trilogiei Sancti, dar nu vad cum as putea sa fac acest lucru fara sa ii divulg misterele. Simon Toyne este un povestitor excelent, asa ca lasati-l pe el sa va povesteasca despre Sacrament, Citadela, triburile Mala, calugarii Sancti, molima, astronomie etc. Asa-i ca se pricepe?