Sfântă tinerețe legionară. Activismul fascist în România interbelică

Cartea lui Roland Clark ne ofera o imagine cit mai cuprinzatoare a curentului fascist din Romania, accentul cazind pe spectaculos si propaganda (inmormintarea lui Mota si Marin a oferit un capital de exceptie!), pe disciplina (marsuri, antrenamente in formatii paramilitare, ca o armata paralela cu cea a Statului), pe indoctrinare (se citea in comun, pina la invatarea pe de rost a brosurii pentru legionari, asa cum chinezii citeau Cartea rosie a lui Mao).

Sfinta tinerete legionara nu e, in nici un caz, raspunsul fara echivoc la seria de pusee mai mult sau mai putin intelectuale nascute de repunerea in discutie, in cadru juridic, a mostenirii legionare. Nu exista, demonstreaza Clark, un model standard al simpatizantului legionar, oameni din medii diverse, cu educatie si trasee profesionale diferite, s-au lasat atrasi de aceasta miscare pe cai dintre cele mai variate: mediul familial sau cercul de prieteni, o carte citita, preotul din sat, carisma Capitanului, credinta in superioritata natiunii, cinism oportunist. Iar „colaborationismul” cu Legiunea, al unor personalitati sau oameni obisnuiti care nu s-au implicat niciodata, propriu-zis, in aceasta organizatie, a acoperit plaje atit de vaste, incit putem deja vorbi despre un segment foarte reprezentativ al societatii romanesti interbelice. In mod evident, Legiunea Arhanghelului Mihail nu a fost un fenomen neglijabil in Romania interbelica, a fost departe de a fi o miscare marginala, iar modul in care si-a pus amprenta asupra spatiului social si politic romanesc nu poate fi ocultat prin selectia exclusiva a „faptelor de bine” postbelice ale unora dintre sustinatorii ei, naivi sau nu.

Sfinta tinerete le­gio­nara descrie si analizeaza infrastructura Miscarii Legionare, scaneaza directiile – la un nivel pe care as indrazni sa il desemnez cu termenul de „capilar”, – in care aceas­ta era prezenta. Tematica legionarista – cu decupaj temporal privilegiat pentru in­ter­belic – este scanata pe foarte multe „eta­je”, inevitabil in sens calitativ si intr-unul cantitativ. Un inventar sumar: congresele studentesti si spiritul vremii; violenta si tribunalele; caminele studentesti si le­gio­narismul; taranii si legionarii; muncitorii, meseriasii si legionarii; echipele mortii; presa politica si aparatul de propaganda de specialitate; taberele de munca; acti­vis­mul bisericesc si miscarea legionara; ri­tualurile de ingropare a martirilor. Efortul de documentare pentru a da temelor in­ven­tariate mai sus un contur substantial – cum e cazul, ma grabesc sa consemnez aceasta cu placere, cu fiecare dintre ca­pi­tolele si subcapitolele acestei carti – este, asa cum se poate usor intui, impresionant. Rezultatul este si el pe masura – tinem in mina, odata cu aceasta carte, una dintre cele mai „colorate”, mai nuantate si mai den­se lucrari despre subiectul in discutie.

Volumul semnat de tinarul universitar american (de origine australiana), profesor la Eastern Connecticut State University, raspunde indirect mai multor intrebari ridicate de-a lungul controverselor recente din spatiul public romanesc: ce a reprezentat Miscarea Legionara?; care a fost rolul unor intelectuali precum Nichifor Crainic, Mircea Vulcanescu, Radu Gyr (si cum trebuie tratata posteritatea lor)? s.a. [...] Roland Clark se vadeste a fi un expert in arta decupajului istoriografic, a nuantelor extrem de necesare.

E, asadar, mai degraba despre legionari decit despre legiune, despre legionarism ca activism si mod de viata, decit ca ideologie. Am observat ca unii istorici, si nu numai, se simt lezati chiar de folosirea termenului fascism. Li se pare prea mult. Trebuie insa spus ca, dincolo de asemanarile evidente cu celelalte miscari, dupa cum observa autorul, legionarii romani si-au asumat deschis eticheta de fascisti.