Anisia și uneltele fermecate

Am folosit (…) o mai veche idee despre legătura dintre poluare, consum și declinul moral al societății, un decor post-apocaliptic cu influențe fantasy, un personaj cu caracteristici împrumutate din anime și o tramă care să conțină un pic de aventură, un pic de mister și un pic de detectivistică. Important e cum se leagă toate lucrurile astea.

Sînt multe lecţii strecurate subtil pe sub rînduri în acest roman fermecător şi de aici vine complexitatea problematicii, ştiut fiind că, în general, cărţile pentru copii au, cînd sînt bine scrise, o profunzime aparte. Viitorul nu arată încurajator, dar există şanse de a reechilibra moral lumea cu ajutorul inocenţei. Tehnologia comportă probleme de etică, noroc că, în esenţă, lucruri miraculoase au loc şi în afara ei. Mulţi oameni şi-au pierdut sensibilitatea şi văd doar slăbiciunile şi defectele copiilor, tolerîndu-i (fără iubire) pe cei imperfecţi – jucăriile stricate cu potenţial uriaş, miraculos de-a dreptul, cu singura condiţie de a fi iubiţi.

Dincolo de structura de basm a cărții și de limbajul accesibil celor mici, această proză a lui Cosmin Perța le vorbeşte adulţilor, prin intermediul copiilor, despre o trecut-viitoare epocă a lunii albastre, folosindu-se iscusit de vocea unei scoici quahog.

Roman de călătorie şi de aventuri, Anisia şi uneltele fermecate are de toate: poveste, umor, imaginaţie, valoare educativă, ba chiar şi un pic de magie. Cosmin Perţa creează o atmosferă mitic-medievală, ca-n marile cărţi de aventuri şi căutări dedicate copiilor, care, alături de intriga bine ţinută în mână, face din acest volum o piesă literară foarte valoroasă.