Istoria Serviciilor secrete romanesti pana la 1944: volumul 6, partea 1: de la Matei Basarab si Vasile Lupu pana la Constantin Brancoveanu

Descriere

Al șaselea volum din vasta întreprindere a profesorului universitar și generalului Marian V. Ureche, menită să înfățișeze una dintre trăsăturile definitorii ale identității noastre naționale – capacitatea de informare și de folosire a unei științe vechi cât omenirea, dar perfecționată în decursul veacurilor –, duce mai departe examenul trecutului nostru istoric din acest punct de vedere, cu efecte nu o dată revelatoare.

Volum cu volum, este în curs de elaborare o nouă istorie de autor în multe volume, venită să se adauge celor pe care le datorăm lui A.D. Xenopol, N. Iorga și Constantin C. Giurescu, dar concepută într-o manieră nouă, determinată de formația și experiența specifice autorului și fiind elaborată în împrejurări radical diferite. Cei pomeniți înainte au scris cu sentimentul biruinței celor a căror poveste adevărată o așterneau pe hârtie: Xenopol și-a scris și tipărit cele șase volume ale Istoriei Românilor din Dacia Traiană în România regatului prestigios al lui Carol I și într-o cultură română aflată în plină afirmare și recunoaștere internațională, ilustrată de el însuși în calitate de membru titular al Institutului Franței; Nicolae Iorga, unul dintre făuritorii României Mari, a apucat să-și termine cel de-al zecelea și ultimul volum al monumentalei sale Istorii a Românilor mai înainte de a asista la prăbușirea acesteia și de a pieri sub dărâmăturile ei, iar tânărul și ambițiosul său concurent a făcut parte din generația în care au strălucit Lucian Blaga al Trilogiilor și G. Călinescu din Istoria literatura române de la origini până în prezent.

Generalul și profesorul universitar Marian V. Ureche este constrâns a trăi și a lucra într-o Românie ajunsă a fi declarată o „ruină“ și colonia unui Occident în disoluție și în curs de sinucidere, cu un creștinism mort și năvălit de Islamul triumfător. Printre semnele cele mai încurajatoare ale perenității acestei capacități de răspuns la provocările istoriei, astăzi, pe primul loc se așază, fără îndoială, alături de lucrarea nespectaculoasă, dar vitală a „Marelui Anonim“ – poporul –, ceea ce a reușit și continuă să realizeze un om care s-a dovedit capabil să imprime pecetea personalității sale acestui timp de apocalips: academicianul Eugen Simion.

Alături de această realizare epocală, pe care nimeni și nimic n-o mai poate împinge în groapă ca în 1948, istoricului Marian V. Ureche i-a revenit sarcina demonstrării modului în care existența noastră în timp a reușit să transforme hazardul și imprevizibilitatea în Pronie capabilă să creeze ceea ce s-a putut numi destinul românesc.

Cei numai 35 de ani cuprinși în acest volum conțin tocmai perioada care a condiționat desfășurarea viitoare a lucrurilor, și ne edifică asupra rolului deținut de singura putere rămasă românilor. Informația și organizarea ei cunoaște în epocă un veritabil apogeu în urma existenței unor personalități de statură europeană precum cardinalii Richelieu și Mazarin și regele Ludovic al XIV-lea. Paginile consacrate întregului fenomen și așezate chiar la începutul volumului sunt magistrale, iar cele ce privesc serviciile secrete franceze sub cei numiți, antologice.

Academician Dan Zamfirescu