Batranete si moarte in mileniul trei

Descriere

La capatul unei serii de jurnale pe seama carora a fost banuit adesea ca se rasfata, nerecunoscandu-si merite, si a fost certat pentru ca priveste lucrurile cu prea mult scepticism, Livius Ciocarlie a hotarat sa se ocupe de doua adevaruri incontestabile, batranetea si moartea, care sunt totodata, cum observa el insusi, "proiectele sale de viitor". A facut-o sub imboldul a doua obsesii: a nu-i fi teama de moarte si a nu trai prea mult. Si-a tratat tema relatand secvente cotidiene ale imbatranirii, meditand asupra ei si comentand ganduri despre batranete si moarte ale unor autori mai vechi sau contemporani, de la Platon la Maria Zambrano, de la Pascal la Cioran. Totul pe fondul "incompetentei integrale" de a se adapta la instrumentele si provocarile mileniului al treilea. Perspectiva nu este una sumbra, ci mai curand aceea a nepasarii strafulgerate periodic de sentimentul unei mari si urgente misiuni, iar tonul, cand grav, cand vesel, este al unui om care si-a trait viata cu neliniste si umor.

Livius Ciocarlie si-a parasit de cativa ani orasul de bastina, Timisoara, si cariera universitara pentru a se stabili in Bucuresti. A publicat numeroase volume - eseistica si jurnal -, pentru care a obtinut de patru ori Premiul Uniunii Scriitorilor, precum si alte distinctii.
Livius Ciocarlie n-a scris decat despre ce a considerat el important. Nici un drum batut. Numai poteci de folosinta proprie. Chiar cand autorul sau cartea sunt celebre, unghiul din care sunt privite de comentator este unul exceptional. Nicolae Manolescu