Convertirea religioasa

Descriere

Marele merit al acestei lucrari colective este acela de a considera convertirea religioasa, inainte de toate, ca un fenomen religios si nu asa cum este vazuta cel mai adesea ca fenomen politic, economic, social ori neurologic. Cu alte cuvinte, convertirea si intreg contextul in care ea se produce pot fi considerate mai degraba ca un semn divin si nu ca o forma de tulburare mentala. Cele mai multe studii se refera la convertirea scriitorilor si se concentreaza, deci, asupra textelor literare care sunt supuse unor exegeze atente si riguroase. Se produce astfel, progresiv, apropierea de fenomenul convertirii, pe care nu-l atingi decat pentru a te rataci cu totul in meandrele sale, intr-atat sunt de variate tipurile umane si taina cailor divine. In toate cazurile, convertirea apare ca o lucrare trudnica, niciodata sfarsita, in ciuda tunetelor de pe drumul Damascului. Este lectia cea mai clara pe care ne-o dau atat poetii si scriitorii moderni, cat si inaintasii lor din evul mediu sau de la inceputurile crestinismului.

Necesitatea acestei indelungi lupte spirituale se explica simplu, prin faptul esential ca, in general, convertirea (ca, de altfel, intraga viata crestina) sta sub semnul tensiunii intre Deja si Nu inca: mantuirea este deja primita si cu toate acestea, mai este inca ceva de cucerit; suntem deja inviati si, cu toate acestea, trebuie sa devenim mai vii pe zi ce trece. De aici sentimentul de comedie pe care il resimt adesea sfintii sau convertitii in primele momente de fervoare: ei joaca cat pot de bine (si cel mai des joaca prost) rolul de crestini; dar adevaratul personaj este Hristos care salasluieste in noi, si care este adevarul faptelor noastre. La urma urmelor, trebuie sa tragem concluzia ca este imposibil sa stabilim o adevarata psihologie a convertirii din moment ce, dintre cele doua acte care intervin in aceasta operatie, cel mai important, cel al lui Dumnezeu, se sustrage cunostintei. Putem elabora o intraga fenomenologie a pacatului si a convertirii: „Restul e mister necunoscut multimii”, cum spunea Musset…