Poetica romanului interbelic

Descriere

Modelul narativ experimental se naste ca o reactie la adresa unei traditii istovite, care si-a epuizat valentele novatoare. Dupa ce timp indelungat a reflectat lumea in toata complexitatea ei, scriitorul isi intuieste limitele, isi da seama ca nu este un demiurg in lumea imaginarului si ca, din vechea perspectiva, nu mai are nimic nou de spus. Resimtind nevoia unei innoiri radicale, el isi intoarce privirea dinspre lume inspre propria sa conditie, asupra propriului sau for interior, renuntand astfel la prerogativele omniscientei. Daca in romanul de factura traditionala naratorul omniscient creeaza, asemenea unui demiurg, iluzia vietii obiective, paradigma romanului experimental aduce cu sine o schimbare a perspectivei auctoriale, perspectiva naratorului devenind subiectiva si limitata. In paralel are loc o schimbare a preocuparilor, investigatia sociala fiind substituita cu cea psihologica, cu relevarea abisurilor inconstientului. Sfidarea mitului creatorului omniscient si mutarea centrului de interes dinspre exterior inspre interior duce la apropierea tot mai accentuata a Autorului de Personaj, pana cand suprapunerea celor doua puncte de vedere devine totala. Personajul dominat de autor si manipulat de catre narator sfideaza vechile conventii, devenind el insusi instanta ordonatoare a textului. Consecinta fireasca a acestui fenomen este metamorfoza treptata a Autorului in Personaj.