Castelul

Descriere

Castelul intruchipeaza imposibilitatea omului de a descifra sensul existentei sale civice.

K., personajul principal, incearca sa-si intilneasca angajatorul, in vederea preluarii postului proaspat obtinut. Un lucru cit se poate de obisnuit, s-ar spune. In lumina acestei motivatii, limbajul lui Kafka este simplu si sobru, contrastind cu peripetiile declansate de o dorinta cit se poate de banala, dar a carei realizare depinde intru totul de castel.

Interferenta permanenta dintre rational si irational, dintre fragilitatea individului si violenta exercitata asupra sa de acea ordine osificata, absconsa si ostila (reprezentata de castel), cu trimiteri concrete la absurditatea birocratismului si la absenta oricarei comprehensiuni intre personaje (fara a ne afla insa pe tarimul literaturii absurdului), dezvaluie cititorului imaginea unui scriitor impatimit de tragismul singuratatii ultragiate. Unul dintre marii clasici ai prozei neclasice prin excelenta.

“In lumea literelor, Kafka e o aparitie la fel de singulara pe cat a fost de stingher in viata. Nu se aseamana cu nimeni, nu se leaga de nici un alt nume, nu face parte din nici o comunitate si din nici o miscare literara. Destinul operei sale e de asemenea singular, aproape la fel de ciudat ca opera insasi, poate unic in istoria literara, fiindca daca s-a mai intamplat ca un autor abia cunoscut in timpul vietii sa cucereasaca o glorie postuma, nu cred ca vreo alta opera atat de iesita din fagasele comune ale vremii – si ale literaturii in genere – , aparent atat de excentrica fata de miscarile, formulele, stilurile sincrone, sa fi fost apoi considerata ca expresie semnificativa a epocii, intr-atat incat sa devina un fel de etalon pentru caracterul specific al anumitor fenomene. Si, curios, nu al unor fenomene literare, ci de ordin real.

Vorbim curent despre atmosfera kafkiana, viziune kafkiana, unele situatii sau lucruri gasim ca sunt sau se petrec “ca in Kafka”, intelegand prin asta ceva halucinant, dar real, absurd, dar atroce, o situatie in care omul se simte angoasat ca intr-un cosmar, pierdut si strain in mijlocul unei lumi guvernate de legi ce nu se pot pricepe.” - Mariana Sora

Nota asupra editiei

Seriei operelor lui Kafka, publicate de Editura RAO, pornind de la varianta din manuscrisele autorului, i se adauga, dupa Procesul si America, volumul de fata. La fel ca in cazul romanelor amintite, nu a mai fost folosita ca punct de referinta editia ingrijita de Max Brod, ci textul nou, publicat de Editura S. Fischer din Frankfurt am Main. De data aceasta este vorba despre volumul editat de Malcolm Pasley si aparut in1991.

Scris cu doi ani inaintea mortii si publicat la doi ani dupa moartea autorului, Castelul a ramas neterminat si nefinisat. In comparatie cu celelalte romane postume, din care Kafka a publicat cate un fragment, Castelul a fost total inedit pana in 1926 cand a aparut editia princeps.

Traducerea romaneasca reprodusa in aceasta editie este realizata de Mariana Sora dupa editia Brod si a aparut in 1968 la Editura pentru literatura. Dupa verificare s-au constatat doar diferente marunte fata de manuscris.

Exista, totusi, cateva modificari, cu precadere de structura, ce se cuvin semnalate. Astfel, pagina finala a romanului, incepand de la "Gesticuland furios, ca si cum ar fi vrut...", nu apare in traducerea Marianei Sora, drept pentru care a fost tradusa de dl Radu Gabriel Parvu, semnatarul prefatei acestei editii. In versiunea romaneasca amintita, capitolele nu au titluri, fiind doar numerotate, pe cand in editia Pasley, au titlurile reproduse si in editia de fata (exceptie fac numai capitolele 16, 21, 22, 23, 24, 25 care nu poarta titluri nici in manuscris).