Evreii din Romania 1866-1919 - De la excludere la emancipare

Descriere

In volumul Evreii din Romania (1866-1918). De la excludere la emancipare, Carol Iancu prezinta, inspirat de Burnston, o linie de dezvoltare: de la Regulamentul organic (1831-’32), care a proclamat apartenenta la crestinism drept conditie a drepturilor civile si politice, trecand prin Proclamatia de la Islaz (1848), in care s-a vorbit de "drepturi politice pentru orice compatrioti de alta credinta", prin legislatia lui Alexandru Ioan Cuza, care a asigurat drepturi civile pentru evreii indigeni, prin Constitutia din 1866, care a reactivat optica discriminatorie a Regulamentului organic, prin Tratatul de la Berlin (1878), care interzice discriminarile civile si politice pe motive religioase, la Tratatul de pace de la Bucuresti (1918), care proclama egalitatea confesiunilor religioase din Romania. Acum, "pentru prima data, sunt prezentate mijloacele de aplicare a egalitatii civice si politice: sistemul de naturalizare in bloc ia locul naturalizarii individuale; naturalizarile de drept inlocuiesc naturalizarile speciale; in sfarsit, institutia judiciara care judeca in ultima instanta naturalizarea nu mai are de acum decat un simplu rol de inregistrare".

Aceasta evolutie este documentata concludent si urmarita cu precizie. Concluzia este demna de atentie: "meritul solutiei echitabile a emanciparii evreilor din Romania data in cadrul Tratatului de pace revine, in primul rand, diplomatiei franceze".