Pescuitul de la A la Z - Ghidul pescarului sportiv

Descriere

Nu e nevoie de statistici pentru a demonstra evidenţa: an de an, contingentul pescarilor amatori sporeşte. Sau, cel puţin, nu scade. Ceea ce, având în vedere procentul natural pe pierdere, însemnează că pe malul bălţilor îşi fac apariţia începătorii. Cum se explică acest aflux? Ce îl determină pe un om, normal până mai ieri, să devină pescarul de mâine, pescarul de poimâine, pescarul de o viaţă? Mi-am pus aceste întrebări, nu o dată, sincer preocupat atât de dezlegarea problemei în sine cât şi, mărturisesc, incitat de o tainică speranţă. Speranţa că pe acest filmă voi putea insinua într-o zonă a sociologiei de cea mai ascuţită actualitate: motivaţia prozelitismului. Resortul adeziunii. Mă gândeam la aceasta nu fără ascunsa jubilaţie că o descoperire cât de cât semnificativă pe acest tărâm ar putea fi cu uşurinţă extrapolată. Căci aflând rădăcina atracţiei spre pescuit, nimicnu ne-ar împiedica să ajungem la principii şi strategii, în orice alt domeniu presupunând devotament, fidelitate, tenacitate, într-un cuvânt, la acea incomparabilă mobilizare pasională în stare să „răstoarne munţii". în politică, de exemplu. Recunoaşteţi că e o temă de cercetare demnă de tot interesul. Rămânea doar de stabilit metoda cercetării. Desigur, în această privinţă nu e nimic de inventat. Metodologia cercetării sociologice este demult cunoscută: observaţia, ipoteza, ancheta, testul, experimentul et., etc, o întreagă artilerie cu tir încrucişat de tehnici şi procedee.Ei bine, nu trecuseră nici cinci ani de „bombardament informaţional", aveam fişate câteva mii de „ subiecţii" şi, din negura improbabilităţii s-a ivit statistica. Iată motivaţia pescarilor neofiţi la întrebarea-cheie: De ce perseveraţi pe baltă?
-95% din plăcere;
3% din interes ştiinţific;
-1,8% din nevoia de deconectare;
-0,01% din dorinţa meschină de a mânca peşte.
Aici ar fi luat sfârşit, poate cercetarea mea dacă, printre procente, nu şi-ar fi vârât codiţa demonul îndoielii. într-adevăr - m-am întrebat —, ce plăcere 95% este să stai pe ploaie, în „sicriul" plutitor al bărcuţelor pneumatice, înţepenit în gutaperca fâşului sau pe povârnişul unui mal, înnebunit de soare, ciuruit de ţânţari, vămuit de paznici, umilit de rateuri? Interes ştiinţific, atunci? Să fie pescarii uri fel de expediţionari travestiţi, îngropaţi în cizme, blindaţi de toată longitudinea şi latitudinea şalelor de brâul lui Iov, să fie ei nişte savanţi dornici să afle realitatea acelor monştri de apă dulce bântuind imaginaţia contemporanilor sub denumirea de somni, şalăi, ciortocrapi? Bine, îmi răspundeam, dar ei, aceşti exploratori benedictini, nu-şi vând juvelnicele goale? Câtă orbire poate călăuzi - şi cât timp — pe un savant? Să fie atunci secretul, nervus rerum gerendarum, nevoia de deconectare? Liniştea aceea nepământeană, întreruptă doar de duduitul tractoarelor, de behăitul oilor, de sudalma paznicilor? Şi dacă nu e vorba de evadarea în sânul naturii, să fie vorba de o altă evadare, cea din sânul familiei? Atunci însă cum se explică fenomenul din ce în ce mai frecvent, acela la pescuitului tribal? Copii, nevastă, socri, căfel-purcel, pe malul bălţii?!
Şi totuşi mi-am continuat cercetarea. încă cinci ani. Pe calei observaţiei empirice. ŞI m-am lămurit! Ştiu acum cu precizie cees ce cucereşte şi leagă definitiv pe începător de baltă. Este succesu Precizez: succesul începătorului. Neofitul prinde peşte. Totdeauna El e singurul care la sigur prinde! Ce prinde el, începătorul? h această întrebare observaţia duce la o concluzie univocă:
Numai monştri! îl auzi ţipând:
-Nene, trage, e mareee... Adu minciogul, repede!
Pe mal se zbate apoi „monstrul": 5-6 cm, o fâţă, un xchitic,t boarţă scolo. Dar ochii neofitului strălucesc, ce zic eu? ard, ini-ma-i gata să sară din piept, genunchii îi tremură... Victoria îi ia minţile. Da. Căci după o asemenea biruinţă începătorul e pierdut. Sau dacă vreţi, e câştigat pe vecie. începe să cumpere scule: maşină, cort, ceas* deşteptător, frecţii contra ţânţarilor, cârlige, verigi... Din mica crisalidă a ieşit PES-CA-RUL.
Personal, după zece ani de cercetare, nu mai am nici o umbră de îndoială. Ce leagă 100% pe începător de baltă? Un prin sărut al Fortunei! Primul ciubuc al Hazardului e cel mai greu de dezlipit de suflet. Nevoia de succes e uriaşă. Şi ameţitor triumful incompetenţei... Perfida baltă! îţi dă o faţă şi te-ai prins pe tot restul vieţii..
MIRCEA SâNTIMBREANU

P.S. Am asistat din acest punct de vedere - al succesului începătorului — la o scana incredibilă. Şi anume, încercând să-şi smulgă firul lansetei dintr-un scaiete şi trăgând cu putere, plumbul forfa-cului a pornit în văzduh ca un glonte. Şi? Şi a lovit un fazan. Mortal. In timp ce cârligele rătăcite prin tufe, la vreo 50 de metri, am înţepat un iepure. Şi neofitul l-a vârât de viu în juvelnic.
P.P.S. într-o situaţie asemănătoare, mie personal, de peste 40 de ani pescar înrăit, un cârlig mi-ar fi intrat în ureche iar celălalt, cu siguranţă, în nas. Pe ce mă bazez? Pe fapte. Mie aşa mi s-a întâmplat!