DICTIONARUL ECHINOX A-Z. PERSPECTIVA ANALITICA

Descriere

Editia a doua a Dictionarului apare in principal datorita cerintei genului, a formei literare in continua miscare si a istoriei care, cu subtilitate, dar neincetat, modifica viziunea culturala si, prin aceasta, ierarhia si relevanta trecutului. Lucrari de genul Dictionarului (cautand in continuare o modalitate de a cataloga, de a selecta, de a stabiliza, fie si temporar, informatia culturala) au in special rolul de a fi pe punctul de legatura intre trecut si prezent: atat vocea prin care trecutul ne vorbeste, cat si imaginea pe careprezentul si-o face despre acest trecut. Astfel, un Dictionar nu poate fi nici o redare adecvata a formelor si valorilor trecutului (cum era cazul pentru forma modernista a lucrarilor academice), nici o reconstruire completa, impresionista a trecutului prin filtrul unic al prezentului (cum ar putea fi inteles, simplist, proiectul interpretarii in paradigma postmoderna). (...) Un text de tipul Dictionarului e asadar o voce a trecutului si a prezentului, fara o ordine sau ierarhie intre cele doua. De asemenea, faptul ca are mai multi autori (cu stiluri, viziuni si optiuni diferite) il face, mai potrivit si mai autentic in reprezentarea acestei fuziuni, a tesaturii complexe de care vorbeam, decat o lucrare a unui singur autor (de tipul, inca popular pentru cultura romana, al Istoriilor literare cu un singur autor sau al dictionarelor cu un numar redus de autori). Ceea ce aceste lucrari din urma castiga in coerenta si in facilitatea lecturii, pierd in menirea lor de capatai, aceea de a reprezenta miscarea literaturii: realitatea culturala nu e echivoca, supusa unei singure grile, unei metode privilegiate etc. Oricat de mult s-ar complica lucrurile, cultura romana trebuie sa-si asume lectia epistemei contemporane: o opera de tipul Dictionarului nu poate opta pentru deciziile simple din motivul limpede ca trecutul nu are o singura poveste ce poate fi spusa. Horea Poenar