Elogiu lentorii

“Oamenii se nasc, se casatoresc, traiesc si mor in mijlocul unui tumult atat de frenetic, incat iti spui ca vor innebuni din pricina asta.” Wiliam Dean Howells

Suna oarecum tragic, insa traim in era vitezei sau mai bine spus, Era Furiei. Facem totul in graba de parca ar sta un vietnamez mic si disperat in spatele nostru cu pusca inghiontindu-ne intre coaste. Elogiu lentorii este o provocare adresata celor dependenti de viteza, este o invitatie la a incetini ritmul si a trai mai intens.

Honore vine cu atatea argumente in favoarea miscarii Slow, incat ma intreb cum de nu vedem aceasta logica in fiecare zi, de ce facem totul ca niste robotei uitand de lucrurile cu adevarat importante… Elogiu lentorii trateaza situatii simple dar cu mare greutate.

Suntem dependenti de viteza. Asta e stiut. Nu mai stim sa ne plimbam, sa respiram, sa ne jucam, intr-un cuvant – sa traim. Preferam fuga permanenta. Nu avem niciodata timp pentru noi, ne grabim sa mancam, ne grabim spre casa, spre serviciu, spre scoala. Ne grabim copii fiind, invatam repede (cat de bine, oare?), iubim repede, uitam repede. Ne intalnim pe fuga cu prietenii, apasam pe acceleratie in permanenta si ne enervam cand altii ne stau in cale – fie ca suntem in autobuz, metrou sau masina personala.

Este adevarat ca viata e scurta si ca avem multe de facut, insa in graba noastra uitam sa o traim, sa simtim frumusetea ei in adevaratul sens al cuvantului. Omul a luptat din cele mai vechi timpuri sa obtina timp, a inventat noi si noi tehnologii pentru ca el sa aiba timp pentru lucururile importante, insa a devenit sclavul propriilor inventii (vezi masinile – de orice fel, telefonul, calculatorul, etc.).

Slow Food.
Un intreg capitol este adresat modului in care ne hranim. Este de fapt un elogiu adus mancarii, dar si modului in care o preparam. Slow food a venit din Italia, si desi nu am nicio atractie pentru bucatarie si bucatarit, atitudinea asta fata de mancare m-a pus pe ganduri. Noi habar nu avem ce inseamna de fapt a sta in bucatarie. Pentru cei care stiu inseamna placere si incantare. Inseamna relaxare.
Mens sana in corpore sano.
Intre casa si serviciu avem timp sa ne mai gandim si la sanatatea noastra? In cele mai multe cazuri raspunsul este nu. Honore “deseneaza” o alta imagine pe care o putem aborda. Noi facand un alt fel de miscare, o miscare lenta pentru sanatate. Nu trebuie sa alergam de nebuni in parcuri, sa transpiram prin salile de fitness, trebuie doar sa ne oprim si sa ne acordam mai mult timp noua. O minte linistita, relaxata, e o minte mai puternica. Si a-ti lasa mintea sa se odihneasca poate fi privita ca o adevarata arta. In acest sens aduce in discutie practicarea Yoga. Pana acum, cand auzeam de yoga, ma gandeam la o indianca grasuna cu o alunita pe frunte – dupa ce am citit mai mult despre asta si mai mult de atat, despre experienta autorului, mi-am schimbat parerea la 180 de grade.
Sex si lentoare.
Daca pana acum nu sunteti atrasi de carte, acum cu siguranta veti fi. Honore vorbeste de un alt fel de sex, cel lent, cel satisfacator si nu cel grabit “de 3 minute” practicat de majoritatea populatiei, facand aici referire la americani – vezi Fam. Bundy. Nu intru in detalii, insa citind cu atentie veti realiza ca se poate si altfel, mai bine. Slow sex este mai sanatos pentru trup si pentru suflet.
Slow work?
Acesta este un alt domeniu in care viteza face ravagii. Fiecare din noi suntem in permanenta in contratimp. Suntem loviti de deadline-uri imposibile – am fost uimita sa aud acum ceva timp un deadline de acest tip: “Cand trebuie sa fie gata…? Aaa, ieri!”. Pe langa alergatura permanenta, vin si orele tarzii petrecute la birou. Si ca si cum nu ar fi destul, ne verificam mailul de serviciu si in timpul liber. Se mai poate numi acesta timp liber? Nu. Ce este de facut? Simplu. Reducem programul la unul normal, inchidem telefoanele dupa serviciu, ne deconectam total. Avem nevoie de liniste, de relaxare pentru ca sa functionam normal. Altfel, riscam sa o dam in bara! Odata cu oboseala vor scadea si rezultatele si vom ajunge sa suferim de sindromul birou-pat – asta daca nu suntem deja afectati.

Si asta nu e tot! Carl Honore trateaza toate aspectele vietii care ne afecteaza direct, pe care le neglijam in agitatia noastra zilnica. Traiul intr-un ritm exagerat de rapid nu este trai. Cartea este ca un cerc, pleaca dintr-un punct, trece prin viata fiecaruia dintre noi si se intoarce in acelasi punct. E ca o poveste cu un mesaj. E alegerea noastra daca sa-l punem in aplicare sau nu.

Daca pana acum recomadam melodii de ascultat pe repeat, cartea asta este una de citit iar si iar, pana pricepem despre ce este vorba. Slow is better.