Urasc realismul politic

Descriere

Fragment...
Urăsc realismul politic!
Am trăit un moment de profundă revoltă la începutul acestui an. Au fost multe dezbateri dificile în Grupul socialist; niciuna care să-mi creeze insatisfactia si tristetea pe care mi le-au generat dezbaterea despre recunoasterea Kosovo. Nu dezbaterea în sine. Ea a fost, as putea spune, excelentă; interventii multe; argumente si mai multe; concluzii individuale bazate pe valori si principii, în majoritatea lor.
Ceea ce m-a uimit a fost concluzia finală, după ore întregi de discutii. Noi, socialistii, vom saluta declararea unilaterală a independentei si sustine recunoasterea noului stat. Venea împotriva si părea luată în ciuda ratiunilor invocate până atunci de cei mai multi. Asa voiau unii dintre lideri, "interesele de stat" au primat, a fost o greseală de rationament?! Nici nu are importantă explicatia. Mi-am amintit doar cu neplăcere de situatii similare petrecute acasă, la Camera Deputaţilor. Asemenea întâmplări reprezintă subminări periculoase ale spiritului democratic; când se petrec în parlament, sunt si mai grave. Până atunci, nu le observasem în grupul nostru de la Bruxelles; cred că lipsa lor fusese principalul argument care m-a făcut să prefer întotdeauna, fără ezitări, activitatea la Parlamentul European celei din ţară.
Grupul s-a divizat efectiv. Nu e vorba de a vota cu inima îndoită o anume hotărâre chiar dacă nu eşti total convins. Acest lucru e firesc; în ciuda valorilor comune, suntem totuşi diferiţi. A fost o ruptură reală. Liderii au exprimat nişte opinii. Mulţi dintre membri, opinii opuse.
Socialiştii români s-au aflat printre cei din urmă.