Educatia religioasa intre teorie si practica. Activizarea elevilor-conditie a reusitei orei de religie

Descriere

Această lucrare a apărut din dorinţa de a răspunde unor întrebări şi de a oferi soluţii unor probleme cu care fiecare dascăl s-a confruntat sau se confruntă în activitatea la catedră. Sunt metodele şi tehnicile noastre de predare adaptate nevoilor de înţelegere ale elevilor? Şi dacă nu, ce ar trebui schimbat pentru a creşte randamentul acestora? Cum putem utiliza metodele activ-participative în cadrul orei de religie? Iată câteva dintre întrebările la care cititorul dornic de descoperire găseşte indicii şi/sau răspunsuri directe, sugestii pentru îmbunătăţirea practicilor lui curente, idei pentru activitatea viitorului dascăl.
Autoarea întăreşte ideea conform căreia profesorul este cel care are un rol foarte important în schimbarea percepţiei copilului despre şcoală şi de aceea acesta trebuie să se pregătească pentru activităţile didactice şi să folosească metode activ-participative, realizând lecţii de învăţare deplină şi evaluare formativă, pentru constatarea progresului şi depăşirea dificultăţilor, pentru apropierea experienţelor şcolare de experienţele de viaţă ale celor aflaţi în plină formare.
Modelele de bună practică oferite, precum şi modalităţile de aplicare în cadrul orelor de religie se doresc a fi instrumente de lucru cu ajutorul cărora profesorul să�i dea elevului posibilitatea de a folosi din plin întregul său potenţial şi capacitatea creativă. Elevul va reuşi, prin intermediul activităţilor din cadrul orelor de religie, să fie deschis cunoaşterii, să devină sensibil şi receptiv la valorile spiritului, pentru că educaţia religioasă este o iniţiere care presupune drumul de la cunoaştere la trăire. Autoarea evidenţiază, prin opţiunea de a studia această temă şi de a împărtăşi cu noi rezultatele obţinute, caracteristica tuturor metodelor educaţiei religioase şi anume elementul trăirii, al participării. Nu este neglijat nici rolul şi importanţa metodelor şi strategiilor folosite în orele de religie insistându-se asupra acelora care permit implicarea activ-participativă a elevului în propria formare dar şi stimularea creativităţii şi interesului pentru nou.
Autoarea, prin studiul comparativ al metodelor clasice şi moderne dar şi prin exemplele prezentate, dovedeşte o bună pregătire metodico-ştiinţifică iar lucrarea poate fi un ghid util actorilor implicaţi în procesul educaţional.
Conţinutul recomandă lucrarea ca fiind o carte utilă, necesară în domeniul educaţional, mai ales pe tărâmul educaţiei religioase, este o lucrare în care regăsim experienţa practicianului şi a teoreticianului în continuă perfecţionare.

Prof.univ. Dr. Pr. Semen Petre