Rumânii fericiți. Vot și putere de la 1831 pînă în prezent

„Daca rumanii sint fericiti” ramine o intrebare de maxima actualitate – desi formulata la 1838, in „Actul de unire si independenta”, scris de Ion Campineanu –, iar reprezentarea obtinuta prin vot nu sta intotdeauna la baza „izbavirii norodului”. Preda se opreste cu mijloacele politologului asupra momentelor istorice: „normalizarea” votului, „domesticirea” autoritatii si democratizarea. Numeroase reguli, fapte si rezultate electorale sint folosite pentru prima data intr-o cercetare despre politica romaneasca moderna.

Autorul realizeaza o paralela cit se poate de necesara intre tensiunile dintre clasa politica si Palatul Regal, pe de o parte, si intre clasa politica si Palatul Cotroceni dupa 1989, pe de alta parte. Preda precizeaza ca, in legatura cu evolutia regimului republican de la noi, unde discontinuitatea este cuvintul de ordine, isi „interzice” orice profetie. Intr-un tablou discontinuu, un fir rosu pare a se contura totusi: dominatia imaginarului violent al alegerilor atit de secol 19, cit si 21.

Recomand cu caldura acest volum, o carte inteligenta, dezinhibata, onesta si de o indubitabila actualitate. Se intreaba Cristian Preda, si ne intrebam si noi impreuna cu el, cum pot fi „impacate” momentele de cezura, uneori brutala si violenta, chiar sub forma diktatului, cu cele de continuitate, de normalitate democratica? Sint alegerile suficiente pentru a considera o comunitate politica drept democratica? Exista diferente substantiale, chiar calitative, intre electocratii si democratii? Urmaresc scrierile lui Cristian Preda inca de inceputul anilor ’90. Stiu ca avem de-a face cu un ginditor liberal in sensul cel mai autentic al cuvintului. Un ginditor care respinge apriorismele facile si cliseele sterile.

Cristian Preda analizeaza in noua sa carte cit de mult au contribuit la bunastarea romanilor alegerile din ultimii 200 de ani si ce a insemnat viata legislativa pentru a implini proiectul politic lansat de Ion Cimpineanu la 1838, Rumani fericiti.

Tema volumului Rumanii fericiti este istorica, dar analizata cu instrumentele stiintelor politice, precizeaza autorul in Cuvintul inainte. Cristian Preda sondeaza relatia dintre vot si putere de la 1831 pina in prezent, evidentiind elementele care dau sens sinuoasei istorii politico-electorale: „normalizarea” votului, „domesticirea” autoritatii si democratizarea.

Autorul realizeaza o paralela intre tensiunile dintre clasa politica si Palatul Regal, pe de o parte, si intre clasa politica si Palatul Cotroceni dupa 1989, pe de alta parte. Concluzioneaza evidentiind trei repere importante care pot da un sens sinuoasei istorii politico-electorale: „normalizarea” votului, „domesticirea” autoritatii si democratizarea. Numeroase reguli, fapte si rezultate electorale sint folosite pentru prima data intr-o cercetare despre politica romaneasca moderna.

Intr-un tablou discontinuu, un fir rosu pare a se contura totusi: dominatia imaginarului violent al alegerilor atit in secolul al XIX-lea, cit si al XXI-lea, motiv pentru care Cristian Preda ofera publicului sau o anexa cu „lirica electorala, sloganuri si versificatii satirice din campanie”: „Partidul nostru este tare,/ Caci el se reazema pe lei./ De ce sa ne trudim atita/ Cind azi cu mia si cu suta/ Mobilizezi pe derbedei” (strofa dintr-o poezie semnata Trosc si aparuta in Natiunea, anul I, nr. 15, 20 mai 1914.).

Relatia dintre vot si putere este analizata de politologul Cristian Preda intr-un nou volum, aparut la Editura Polirom, Rumanii fericiti. Vot si putere de la 1831 pina in prezent. Aventura adeseori extrema a romanilor cu ciclurile electorale, intrerupte brutal de dictatura, este descrisa de nu mai putin de 101 alegeri. Autorul realizeaza o paralela cit se poate de necesara intre tensiunile dintre clasa politica si Palatul Regal, pe de o parte, si intre clasa politica si Palatul Cotroceni dupa 1989, pe de alta parte.

Realitatea postdecembrista a creionat un sistem in care partidele sint mai influente decit Parlamentul, crede autorul, iar sistemul politic se bazeaza pe partide subordonate unei majoritati create aproape exclusiv de presedinte, care obtine prin vot „un premiu” astfel din partea cetatenilor – cel de a ordona tabloul putere-opozitie.