Imaginea evreului in cultura romana

Andrei Oisteanu este un cercetator de o eruditie impresionanta.

Imaginea evreului in cultura romana este o carte erudita, originala, o carte de sinteza in acelasi timp, si care se citeste cu foarte mare placere. Este o lectura pasionanta. O lucrare clasica a culturii romanesti. Deci este o lucrare inconturnabila, o lucrare, as spune, definitiva.

Nu sint – o spun si in carte – adeptul unor ierarhii la antisemitism. Nu putem acorda locul I, locul al II-lea si locul al III-lea: nemtii, austriecii si romanii medalia de bronz. Sint impotriva intocmirii unor ierarhii la antisemitism asa cum facem la atletism. Ecuatia este infinit de complexa, indicatorii sint greu de cuantificat si, ca atare, nu este revelatoare o astfel de ierarhizare. Insa pozitia noastra fata de un personaj ca Ion Antonescu este revelatoare. Daca un om omoara cinci oameni din zece nu inseamna ca i-a salvat pe ceilalti cinci (…)

Mai este astazi importanta o carte ca Imaginea evreului in cultura romana? Pe coperta a patra a volumului domnul Lucian Boia scrie ca, citind-o, este un bun exercitiu care „ne invita sa ne regindim istoria, trecutul”. Este perfect adevarat, dar as adauga ca este si un bun exercitiu de a ne percepe prezentul.

Regalul il reprezinta Imaginea evreului in cultura romana, o piesa de referinta a culturii romane. Andrei Oisteanu este un enciclopedist profesionist, animat de o vocatie a sintezei cum rar intilnim in cultura romana actuala.

Imaginea evreului este o carte extrem de pasionanta si de convingatoare, o carte care deconstruieste si care priveste cu un calm de naturalist un inventar horror de stereotipii, in special negative (sint si pozitive), cu privire la evrei in cultura romana. Este o carte de care cultura romana a avut si are mare nevoie, pentru ca este si un exercitiu terapeutic.

Cartea Imaginea evreului in cultura romana este una dintre cele mai importante lucrari de imagologie etnica de la noi. Asa dupa cum marturiseste autorul, scopul cercetarii sale este acela de a reconstitui trasaturile «evreului imaginar», precum si modul cum acestea au influentat perceptia «evreului real». De remarcat obiectivitatea si echilibrul lui Oisteanu. El nu este de acord cu afirmatii potrivit carora romanii ar fi fost cei mai mari antisemiti (cf. Hannah Arendt): «Nu cred ca putem intocmi clasamente internationale la antisemitism, asa cum facem la atletism». Nu trebuie trecute sub tacere manifestarile antisemite, dar in acelasi timp el observa ca «mitologizarea» unui antisemitism romanesc visceral este daunatoare.

Am citit, cu aproape mereu prezenta stringere de inima, curajoasa si totusi bine-cumpanita carte a lui Andrei Oisteanu, Imaginea evreului in cultura romana. Dupa lectura m-am simtit imboldit s-o reiau si sa notez, in primul rind din capitolul «Evreul bun, evreul rau», citeva ziceri din popor sau sintagme pe tema in speta. […] Tinind o dreapta masura, operind cu un desavirsit bun simt, virtuti pe care le putem constata in intreaga sa remarcabila carte, dl. Oisteanu se disociaza ferm de teoriile care pretind ca inteligenta este o trasatura genetica innascuta a evreului.