Comedianta - Colectia Nobel, volumul 9

Descriere

Władysław Reymont (1867–1925) s-a afirmat ca scriitor de rezonanţă universală, în primul rând, datorită tetralogiei "Ţăranii” (1904–1909), un roman-frescă despre viaţa satului şi a ţăranului, privite în toată complexitatea lor, viziune nemaiîntâlnită până atunci în literatură. Decernarea Premiului Nobel pentru această capodoperă, în anul 1924, a contribuit la traducerea şi la popularizarea scriitorului în întreaga lume, devenind astfel al doilea prozator important din spaţiul polonez, după Henryk Sienkiewicz. O contribuţie la popularizarea operei lui Reymont la noi în ţară au avut criticii şi istoricii literari, autori ai unor studii comparate între Reymont şi Liviu Rebreanu, subliniind mai ales autenticitatea prozatorului român, care nu a fost influenţat nemijlocit de confratele său polonez. Până a ajunge însă la tetralogia "Ţăranii”, Reymont a parcurs un drum sinuos, încercând mai multe profesii, pe care însă le-a abandonat în scurt timp. Printre altele, şi-a încercat norocul alături de o trupă de actori ambulanţi, cunoscând astfel în detaliu viaţa şi problemele boemei artistice. Lipsa de talent şi de perspectivă l-a rupt de această trupă, dar experienţa şi observaţiile au rămas şi au constituit materia literară a romanului "Comedianta” (1896), consacrat destinului unei actriţe, Janka Orłowska… Prin Janka Orłowska, Reymont a creat unul dintre cele mai strălucite personaje feminine din literatura polonă, prefigurând astfel disponibilităţi artistice impresionante, pe deplin valorificate în romanele ulterioare.

Romanul pune în discuţie mai multe probleme importante, printre care discrepanţa dintre vis şi realitate, generată de decalajul uriaş, existent în a doua jumătate a secolului al XIX-lea între sat şi oraş. Trebuie spus că Reymont nu vede cu ochi buni oraşul. Adept al filosofiei lui John Ruskin, consideră civilizaţia urbană o sursă a decăderii şi a degenerării, mai ales a oamenilor simpli, care adesea cad pradă capcanelor "monstrului”. De altfel, imaginea oraşului-monstru transpare pregnant în altă frescă impresionantă, scrisă la scurt timp înaintea Ţăranilor, şi anume în "Pământul făgăduinţei” (1899). Tangenţial, Reymont se referă şi la emanciparea femeii, temă esenţială în literatura vremii, atrăgând atenţia asupra discriminărilor existente în numeroase ţări europene, în care femeia era privată de numeroase drepturi…