Politica si diplomatie europeana. Romania si Italia in relatiile internationale în epoca moderna

Descriere

Cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea reprezintă o perioadă care a trezit interesul multor istorici și oameni de cultură, o perioadă ce a fascinat prin transformările petrecute, de la realizarea noilor state naționale și până la afirmarea acestora pe plan european.

Acestă perioadă, deosebit de importantă pentru problematica relaţiilor internaţionale, reprezintă intervalul în care, au apărut pe harta Europei două state latine, România şi Italia, ambele cu interese apropiate, deși evenimentele istorice le vor face să se implice în mod diferit pe scena internaţională.

Pentru România, perioada amintită a reprezentat realizarea unității naționale și câștigarea independenței de stat, vechi deziderate ale poporului român, care au marcat începutul unei noi ere în istoria românilor. Pentru Italia, a însemnat, de asemenea perioada realizării unității statale prin recâștigarea teritoriilor aflate sub ocupație austriacă, precum și a Romei, centrul Statului Papal, unde se aflau cantonate garnizoanele franceze pentru a asigura protecția Papei. Odată desăvârșită unitatea statală, Italia a căutat să se afirme ca o mare putere atât pe plan european cât și colonial.

Perioada avută în vedere reprezintă, pe lângă aproprierea celor două state latine, care nutreau aceleași deziderate, și începutul relațiilor lor politico-diplomatice. Contactele dinte rovoluționarii de la 1848, oameni politici cu un înflăcărat spirit patriotic, care au contribuit esențial la unirea din 1859 și unificarea Italiei, au facilitat această apropiere.

în cea ce privește dialogul diplomatic între cele două state, o activitate intensă, demnă de remarcat pentru această perioadă, a fost cea a agentului Sardiniei în Principatele Unite, Cavalerul Annibal Strambio, care a reprezentat interesele italiene în Principate începând cu data de 20 martie 1859 și până la 23 octombrie 1865, când a fost înlocuit cu un alt mare diplomat italian, Francesco Teccio di Bayo. Din intensa corespondență diplomatică pe care Cavalerul Strambio o întreținea cu primului ministru piemontez, Contele de Cavour, corespondență pe care am avut privilegiul să o cercetăm atât în Arhivele diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe de la București, cât și în ale celui de la Roma, reiese profunda admiraţie a românilor pentru politica atât de fermă şi atât de naţională a guvernului piemontez.