Aleea cu licurici

Să fii prieten e simplu. Să fii prieten adevărat necesită puțin efort. Trebuie să fii disponibil atunci când celălalt are nevoie de tine, să știi să-i alini suferința, să te bucuri alături de el de împlinirile lui, să-l accepți așa cum e și să fii sincer cu el, chiar dacă uneori doare, căci îl va ajuta să se maturizeze. Dacă ai un astfel de prieten, îți recomand să-l suni sau să-i trimiți un mesaj și să-i mulțumești că ți-e aproape. Astfel de prieteni sunt rari. Rari și neprețuiți. Nu toți au parte de astfel de prieteni și nu se bucură de o prietenie sinceră, așa cum e cea dintre Tullah și Kate. Totuși, chiar și cele mai strânse prietenii au parte de momente ce le pun la încercare legătura.

Tullah și Kate sunt prietene încă din adolescență. S-au întâlnit la momentul potrivit, exact când se simțeau neajutorate și aveam nevoie de cineva care să le înțeleagă. Tullah a fost părăsită de mama ei la 3-4 ani și lăsată în grija bunicii. Mama ei, Cloud, era dependentă de droguri și oricât și-ar fi dorit să aibă grijă de Tullah, nu reușea. A venit după ea de câteva ori, însă de fiecare dată viciul ei era mai mare decât iubirea pentru fiica ei. Astfel, Tullah se întorcea la bunica ei. Trăia cu speranța la următoarea întâlnire cu mama ei și se ruga ca data viitoare să nu se mai despartă, să rămână împreună. Din cauza relației cu mama ei, Tullah nu avea prieteni. Îi era rușine ca cineva să afle că mama ei este dependentă de droguri și că nu o iubește. Kate, pe de altă parte, făcea parte dintr-o familie unită, însă nu reușea să-și facă prieteni. Nimeni nu-i dădea atenție. Părinții ei nu-i puteau înțelege trăirile de adolescentă, avea nevoie de cineva care să o înțeleagă pe deplin, căreia să-i poată spune tot ce are pe suflet. Ultima oară când Cloud și-a luat fiica de la mama ei s-au mutat pe aceeași stradă cu familia lui Kate, stradă numită „Aleea cu licurici”. Se pare că numele le-a purtat noroc la amândouă, căci prietenia lor avea să le lumineze viața.

Împreună trec prin multe și ajung să-și atingă obiectivele ce și le-au propus. Tullah ajunge să fie un reporter de succes și Kate își găsește sufletul pereche și își întemeiază o familie. Totuși, relația lor e umbrită de îndoială și regrete. Kate nu poate să-și scoată din cap faptul că Johhny, soțul ei, tânjește după prietena ei, prima lui pasiune. Tullah își dă seama că nu cariera e cea mai importantă în viață și își dorește să aibă și ea o familie ca a lui Kate și, fără să vrea, o atrage pe Marah, fata prietenei ei, de partea sa.

Deși ar putea părea un clișeu, cartea e presărată cu detalii imprevizibile ce țin suspansul la cote ridicate. Mi-a plăcut cum a jonglat autoarea Kristin Hannah cu întâmplările din carte și am savurat fiecare pagină. M-a bucurat și faptul că a decis să nu încheie povestea după o etapă din viață, ci a dus povestea până la final, a scurs tot ce se putea din poveste. Viețile celor două, și nu numai, sunt atât de înrădăcinate în realitate, încât n-ai cum să nu rezonezi cu câteva dintre trăirile personajelor. E o carte scrisă negru pe alb, fără înflorituri și extreme. E o lectură ușoară și plăcută, plină de detalii și emoție.