De ce scriem

Dar în cea mai mare parte a acestei cărți avem de-a face cu un Roth care scrie despre literatură și despre scriitori, cu însemnări și observații care dovedesc că ar fi putut fi și un mare critic și istoric literar, dacă ar fi ales această îndeletnicire. Comentariile lui despre Salinger mi se par extraordinare, la fel ca și cele despre Malamud, cu deosebirea că Roth vede în Salinger un scriitor fără egal și prevede că el va avea o uriașă influență în literatura lumii, părere pe care n-o are și despre Malamud.

Opusul, în traducerea eficientului Radu Pavel Gheo, lansat la Tîrgul de Carte Gaudeamus/ noiembrie 2018, este una dintre cele mai însemnate apariţii editoriale ale anului ce se încheie şi unul dintre obiectele însufleţite care nu trebuie să lipsească din biblioteca unui adorator al Ficţiunii Eliberatoare, Ireverenţioase, Juisante.

Prin ce surprind aceste variate texte aranjate cronologic, bine asezonate ca ritm și alcătuind o compoziție omogenă? În primul rînd, prin spontaneitatea confesiunii. Că este vorba despre creație, despre iubire, nefericire, solitudine, aventuri matrimoniale, nu boicotează nici istoria, care vine peste el. În al treilea rînd, nu am putea neglija nici naturalețea expresiei și ușurința cu care se povestesc multe secvențe autobiografice și comentează suficiente idei/teme pentru a ne obliga și pe noi să gîndim. Omul este un bun vorbitor, pe cît de alert scriitor s-a și dovedit.

Volumul este o invitație în universul interior al provocatorului Philip Roth. Nu am citit neapărat antologia de față ca pe o încercare de explicare a prozelor sau alegerilor sale. Evident, găsim detalii abundente și clarificări ale multor raporturi și coincidențe întîlnite în ficțiunile lui Roth. Arată ca o autobiografie, atît directă, cît și indirectă.

Deși comentariile criticului, teoreticianului literar, sociologului Philip Roth sînt dominante în volumul De ce scriem, apărut la Editura Polirom, traducere și note de Radu Pavel Gheo, paginile de proză – puține, dar percutante – răspund fără echivoc titlului: scriem fiindcă nu (mai) putem altfel; un prizonierat din pasiune, o viață. Cu condiția superlativului; cazul său.