Bucate, vinuri si obiceiuri romanesti. Editie rascroita

Descriere

Cum să nu pofteşti şi cum să nu te emoţionezi? Ai senzaţia că Radu Anton Roman îţi povesteşte la foc, în timp ce prepară ceva la ceaun, ca pe coperta uneia dintre ediţii. Aflăm lucruri de preţ: “Mămăliga trebuie să fie ceva între pripită şi bolovănoasă”,”Din cale afară de fine, sărmăluţele din carne de gâscă cer un vin roşu, nu foarte legat şi ca atare dispus la tovărăşie”, că plachia de peşte nu e din Deltă, cum credeam sau că “Câine, mâţă să nu ucizi, ca să-ţi iasă murăturile bune”.

La reţete se recomandă mai întotdeauna şi un vin. Habar n-aveam că sunt atâtea vinuri locale, serios! Un farmec aparte au şi fotografiile adunate de Radu Anton Roman prin peregrinările sale în ţară, la fel ca şi referinţele la bucătarii pe care simpla menţionare a numelui îi scoate din anonimat şi îi face părtaşi la o istorie culinară.

Radu Anton Roman aduce la lumină şi obiceiurile asociate momentelor importante ale vieţii. Pe lângă “vegetale gătite româneşte” sau “bucate balcanice cu accent românesc”, avem bucăţi esenţiale din carte precum “bucate pentru sărbători creştine” dar mai ales “bucate pentru ceremonii sacre”.

Aici Radu Anton Roman ajunge chiar în esenţa tradiţiilor româneşti, legând ceea ce se vede sau se gustă, mâncărurile, de resorturile sacre ale tradiţiei şi credinţei. Gestul de a pregăti mâncarea capătă aici conotaţii simbolice – de pildă, grâul pentru colivă se spală în 9 ape reci şi 2 ape calde.

Bucate, vinuri şi obiceiuri româneşti chiar e o carte pe care trebuie să o ai. Te întorci la ea şi atunci când vrei să găteşti ceva bun, românesc, tradiţional, şi când e o sărbătoare şi vrei să ştii ce se mănâncă, dar şi atunci când vrei să afli sensul vreunui gest legat de o ceremonie sacră. Ea e mereu acolo.

Cartea noastra este o selectie (compilatie, sinteza, extragere, cum vreti sa-i spuneti) din carti si de pe coclaurii post-dacici, de mincaruri alese, fie pentru ca sunt strict rominesti sau foarte populare prin farfuriile noastre - dar si cu un nustiuce local, fie pentru ca sunt adevarate bizarerii regionale (unele de-a dreptul socante, ca florile de dovleac umplute), ori bucate ritualice, facind parte din spiritualitatea romineasca (pasca). E vorba in primul rind de bucatarie veche taraneasca (pescareasca, ciobaneasca) si tirgoveata, dar si de bucataria rominizata (pe) foc; o cultura se intrevede, fie ca e nascuta in bordeie sarace ale Baraganului, fie prin stinile Marginimii si Maramuresului, fie in casele de stuf ale Deltei Dunarii. (Radu Anton Roman)

Editie rascroita, ilustrata cu fotografii vechi din arhiva lui Radu Anton Roman. Un tezaur de bucatarie veche taraneasca.
Retetele sunt insotite de povestioare care par sa le aduca farmecul pe care il aveau atunci cand au fost inventate de bucatari anonimi.