alter.ego.

"Pe mâine, fată cu nume simplu."

Sunt cărți pe care le citesc pentru că mi-au fost recomandate în repetate rânduri, pe altele le aleg pentru că îmi place titlul sau coperta. Sunt cărți ale căror descrieri mă atrag printre pagini și nu-mi pot lua gândul de la ele. Trebuie să le citesc. Mai sunt cărți de care mă lovesc iar și iar în plimbările mele prin librării. Cu alter.ego. a fost o combinație între cele menționate mai sus. Am dat cu ochii de fata cu păr lung și ochii ascunși și am știut că voi citi cartea. Am știut că trebuie să aflu secretul din spatele mâinilor rebele.

Și l-am aflat. L-am găsit printre pagini, printre cuvinte și fum de țigară. Ana Mănescu mi-a oferit-o pe Sonnja și Sonnja m-a cucerit. Citindu-i povestea, am avut o senzație ciudată de salt în timp. Cumva, am trecut prin zbuciumul personajului. Acum niște ani, acum o viață, am fost eu Sonnja.

Aș fi vrut să spun că povestea e simplă, se întâmplă asta și asta. Dar nu, nu pot. Povestea este la fel de complicată precum vârsta de douăzeci de ani, vârsta aceea la care începem să ne construim viitorul, vârsta marilor decizii, a marilor iubiri, a dezamăgirilor și nopților nebune.

Au trecut prea mulți ani de când am terminat liceul. Pragul de douăzeci a rămas și el o amintire. Cu toate acestea autoarea a reușit să mă ducă înapoi în timp, să revăd ultimele zile de liceu, vacanța de după și să retrăiesc acele prime clipe din restul vieții.

Douăzeci de ani. Anii aceia în care prieteniile pe care le ai deja rămân pentru totdeauna. Cele trei fete, Thèa, Rin şi Petra sunt, cum îmi place mie să spun, oglinzile personajului principal, prietenia lor fiind, poate, elementul central al cărții.

Douăzeci de ani. Anii în care iubirile par a fi pentru totdeauna, dar, de fapt, sunt acele șuturi în fund care te fac mai puternic. Aparent, Sonnja are trei iubiți, K., S., V., trei tipi cărora nu am putut să le atribui chipuri, nu am putut să mi-i imaginez. Au fost trei inițiale, dar atât. Deși am avut tendința să acuz personajul de o prea mare naivitate, dar și pe autoare că nu i-a conturat suficient de bine, am înțeles la final intenția, aceea de a scoate în evidență iubirea, marea iubire, și nu relațiile. Mi-a plăcut. M-a intrigat, dar mi-a plăcut mult felul în care Ana a jonglat cu literele, cu imaginile și trăirile (ale personajului, ale ei, ale mele).

Douăzeci de ani. Anii în care ne luam viața în mâini și pășim către restul vieții. Sonnja este scriitoare, dar acea scriitoare care acumulează experiență pentru momentul în care va debuta. Scrie în jurnal despre ce ar vrea să scrie:

"Vreau să scriu un roman vulgar, trist şi nepotrivit despre iubirile mele atât de speciale şi să-mi dau cu el în cap când o să vină o grămadă de oameni la mine şi o să-mi spună că s-au regăsit. Vreau ca megalomania mea să fie călcată în picioare şi apoi să scriu cărţi pentru copii."

Și, mai departe, la final de roman, veți descoperi și voi că i-a ieșit. Sper ca momentul cu cărțile pentru copii să fie amânat câțiva ani. Chiar mă întreb cum va fi Sonnja – Ana peste zece ani. Voi fi cu ochii pe ea!

***

Au trecut câteva luni de când am terminat de citit cartea, au trecut luni de când am așezat-o pe birou cu gândul de a scrie despre ea. Da, nu am putut să o așez în bibliotecă fără a spune mai departe despre alter.ego. Dar timpul a trecut și nu am putut scrie mai mult de două trei idei. Și știți ce? Am realizat că, cu cât mă voi gândi mai mult, cu atât cuvintele vor fi mai departe. A scrie despre alter.ego înseamnă să vorbesc despre mine. M-am regăsit în trăirile personajului, am dat nas în nas cu adolescenta care am fost, visătoare, revoltată, neînțeleasă și îndrăgostită, mereu îndrăgostită. Am lasat declarația Sonnjei la o parte și am privit dincolo de imaginea oferită de ea: “vicioasă, singură, răzvrătită şi mizerabilă”. Am ales latura ei sensibilă. Veți spune că bat câmpii, că am scris deja destul despre carte. Ei bine, nu. alter.ego e ceva mai mult decât aceste idei. Mi-a fost o oglindă și o-ntoarcere în timp. Nu reușesc prea multe cărți să facă acest lucru.

O recomand cu drag, vouă, celor care sunteți încă la vârsta adolescenței, dar și celor care ați depășit acest prag. Vă veți regăsi printre pagini și trăiri, veți petrece câteva ore cu Sonnja, dar și cu voi. Cred că este o carte cameleon, se schimbă în funcție de tine, cititorule, oricine ai fi.