Cel mai frumos loc din lume e chiar aici

Cum îți revii după o traumă? Greu. Nu-i ușor să te ții tare, să vezi partea plină a paharului și să treci peste un moment neplăcut din viață. Mulți nu reușesc și, neavând sprijinul necesar, decid să-și pună capăt zilelor. Așa a fost și cazul lui Iris, tânăra ce și-a pierdut părinții și a rămas singură pe lume. Neavând prieteni sau iubit, Iris s-a simțit depășită de situație și a decis că nu mai poate continua așa.

Fix când se gândea să se arunce de pe un pod, tânăra este luată prin surprindere de un zgomot. Un balon se sparge în preajma ei, iar bubuitura o face să-și revină în fire și să conștientizeze ce era să facă. În dreptul podului, zărește o cafenea ce-i atrage atenția și hotărăște să intre înăuntru să-și comande ceva de băut. I s-a părut ceva ciudat în legătura cu cafeneaua, nu-și aducea aminte să o fi văzut până atunci. Numele cafenelei o intriga și mai mult, “Cel mai frumos loc din lume e chiar aici”.

Cafeneaua era micuță, aveam doar șase mese și puțini clienți. Aici îl întâlnește pe Luca, cel care ii mărturisește că fiecare masă are un nume și o putere magică. Iris crede inițial că totul e doar o joacă, un flirt, însă apoi observă că totul se petrece întocmai cum îi spune Luca. Ce puteri magice au mesele și cine este cu adevărat Luca te las să afli singur, n-aș vrea să stric farmecul și magia poveștii.

Nu țin minte să mai fi citit până acum o carte scrisă de doi scriitori, iar Care Santos și Frances Mirales s-au potrivit atât de bine în gânduri și scris, încât nici n-am distins când a terminat unul și a început celălalt. E o carte genială, îți recomand să o citești, mai ales dacă ești într-un moment de cumpănă. E posibil să găsești răspunsuri la întrebările tale și să dobândești curaj să mergi înainte, să privești totul cu alți ochi, din altă perspectivă. Ai să pătești ca și Iris, ai să găsești explicații pentru a înțelege trecutul, motive pentru a trăi prezentul și speranțe pentru a privi spre viitor. Eu am trăit carte odată cu Iris și magia fiecărei mese s-a aplicat și în cazul meu. Mi-a picat în mâini fix când am avut nevoie. Sper să se întâmple așa și în cazul tău!

“Oamenii de știință susțin că zilnic ne trec prin cap șaizeci de mii de gânduri. Pozitive sau negative, banale sau profunde. Nu trebuie judecate, sunt ca norii care trec. Suntem răspunzători de faptele noastre, nu de gânduri noastre. Așa că, dacă te neliniștește vreo idee, pur și simplu pune-i eticheta de gând și las-o să treacă.”

“Asta se întâmplă cu trecutul: e pretutindeni, dar nu-l vedem. De aceea nu reușim să scăpăm lesne de el. Suntem precum o corabie imobilizată de o ancoră înfiptă în adânc. Ceea ce nu înseamnă că nu o putem smulge ca să ne continuăm ruta.”

“Lucrurile cele mai rele pe care le-ai pățit pot fi uneori și cele mai bune.”

„Fericirea o pot percepe cu toată intensitatea doar cei care au avut și suișuri, și coborâșuri, căci este vorba despre un joc de contraste. Cei care trăiesc căldicel, navigând printre emoții moderate, nu vor cunoaște nicicând esența vieții. Asta e învățătura poveștii cu puțul: uneori trebuie să atingi fundul prăpastiei ca să înțelegi măreția cerului.”

“Nu uita niciodată: orice eveniment își are și reversul. Când te simți nefericit, asta e dovada că poți fi fericit. Iar asta e o veste bună. Când te simți singur, îți dai seama ce bine ar fi să fii cu cineva. Iar asta e o veste bună. Trebuie să te doară ceva ca să apreciezi fericirea de a nu te durea nimic. Iar asta e o veste bună. De aceea, nu trebuie să te temi niciodată de tristețe, de singurătate sau de durere. Ele sunt dovada că există bucuria, iubirea și liniștea. Iată niște vești bune.”