Diavolul din orasul alb. Crima, magie si nebunie la expozitia care a schimbat America

„Diavolul în orașul alb” este o carte care este și ficțiune și documentare istorică. Pentru publicul american sau pentru amatorii de istorie poate este o carte care va fi apreciată mai bine decât de mine, cartea fiind de fapt două cărți într-una.

Romanul de nonficțiune creativă este povestea Expoziției Universale de la Chicago din 1893 și în același timp povestea lui H.H. Holmes, un criminal în serie din acea perioadă, varianta americană a lui Jack spintecătorul.

Când am auzit sinopsis-ul am exclamat la imaginea tuturor posibilităților... așa cum fac la filmele bazate pe fapte istorice. În final, diferența a fost că romanul este bazat exclusiv pe fapte istorice și chiar prezintă faptele istorice. Și cum nu se știe modul de operare sau câte victime a făcut de fapt Holmes, partea aceasta a cărții care ar trebui să fie interesantă este lipsită de substanță, cu doar vreo 2-3 libertăți creative (singurele momente în care am simțit că am citit o parte din poveste). Trebuie să știți dinainte că cele două povești nu sunt legate între ele decât prin faptul că se petrec în Chicago. Știu că acuratețea istorică este mare dar din cauza aceasta romanul se simte ca o poveste frumoasă dar seacă.

Pornind cu misterul pe care îl înconjoară pe Holmes, am ajuns ca pe la mijlocul cărții să nu mă intereseze de criminalul în serie, ci să admir perseverența oamenilor care au ridicat Expoziția și să mă minunez de efortul supraomenesc depus de aceștia, de obstacolele întâmpinate de la birocrația excesivă la elementele naturii. Am văzut cum George Ferris a planificat construcția celebrei roți Ferris și am stat fără suflare la prima rotație executată de această roată construită din elemente care păreau atât de firave la exterior.

Pentru pasionații de arhitectură, descrierea tuturor clădirilor poate va impresiona, pentru mine mai interesante au fost pasajele când ceva nu mergea bine și eram curios cum au reușit acei oameni să continue o expoziție ridicată într-o perioadă de criză economică.

Dacă vorbim de personaje, sunt atât de multe încât pentru mine, necunoscător al istoriei americane, nu mi-au trezit mult interes în principal datorită lipsei unei caracterizări bune. Unele sunt menționate doar prin nume, urmând ca noi să strigăm de uimire. De exemplu sunt menționați Edison și Tesla la contribuția iluminării Expoziției dar asta e tot, doar câteva paragrafe simple. Și așa se întâmplă și pentru alte personalități istorice de care ignorantul de mine nu a auzit înainte.

Stilul este stil de ficțiune și cartea se citește ușor dar descrierile dese și lungi încetinesc ritmul lecturii. Nu este o carte care vă va ține treji la miezul nopții dar are meritele ei, printre care o documentare foarte detaliată și istoria precis prezentată.