Fidelități

Sunt de părere că o dragoste adevărată nu poate fi împărțită, nu cred că cineva ar putea iubi două persoane în același timp, în același mod, cu aceeași intensitate, nu. E clar că la cineva trebuie să ții mai mult și la cineva mai puțin, și atunci, de ce e așa greu de făcut o alegere?

Ei bine, în acest impas se află protagonistul cărții, un bărbat de 54 de ani. Deși este căsătorit cu o femeie care îi este dragă, o iubește (zice el), fără de care nu și-ar putea închipui viața, au și o fiică de 14 ani împreună și duc o viață de familie împlinită la Marsilia, acesta s-a îndrăgostit nebunește de Alix, o tânără cu 23 de ani mai puțin ca el. Așa că trăiește practic două vieți și are două identități: un soț și-un tată minunat la Marsilia și un iubit plin de pasiune la Paris.

Cartea este practic un monolog, bărbatul încearcă să găsească o soluție la problema sa, căci toată această poveste începe să-i apese sufletul și conștiința, mai ales că el nu știe dacă se poate numi infidel sau nu. Ambele femei îi plac, ambele vieți îi convin, astfel încât îi e foarte greu să aleagă și ezită cât poate de mult. Soția sa se comportă ca și cum ar ști că acesta are o aventură și nu-i reproșează nimic, Alix știe că e căsătorit și speră că el își va lăsa soția și va fi doar al ei, însă evită să-i spună direct, încearcă să-l facă să înțeleagă prin gesturi și priviri.

Se simte vinovat față de amândouă și totodată față de el însuși, știe că nu-i bine ceea ce face și totuși cum ar putea renunța la una din ele? Stabilitatea de acasă îi oferă siguranță, pasiunea din Paris îi menține tinerețea. Îi place să se știe stabil și totodată nesigur, așezat la casa lui și totodată rebel.

Pe lângă faptul că acesta deja a luat o decizie atunci când a început relația cu Alix, decizie de care nu e conștient, căci dacă își iubea suficient soția și totul era perfect între ei nu-și căuta refugiu în altă parte, comportamentul femeilor îl face să nu realizeze acest lucru. Faptul că ambele tac și sunt mulțumite de situație face ca acesta să amâne luarea deciziei. Abia atunci când soția sa îi reproșează că nu mai petrec timp împreună ca altădată el realizează că totuși a făcut o diferență între ele, că într-adevăr nu le poate iubi în aceeași măsură și că e momentul să aleagă.

Deși nu am empatizat nici o clipă cu protagonistul, căci nu am putut și nu voi putea niciodată să înțeleg astfel de persoane, e de apreciat modul în care autoarea reușește să exprime punctul de vedere și trăirile unui bărbat infidel. Mi-a plăcut felul în care a construit monologul bărbatului și aspectele pe care le-a evidențiat prin scriitura directă și presărată cu puțin umor.