Găinușa care voia să zboare

Din când în când, în viața unui cititor apare câte o carte care îi smulge șiruri întregi de lacrimi, o carte care îl ține cu sufletul la gură, pe care nu vrea să o termine, pe care o devorează cuvânt cu cuvânt și literă cu literă. Iar eu sunt un cititor ușor de impresionat. Spre rușinea mea, e prima oară când aud de această cartea și de autoare ei, Sun-mi Hwang. Am o scuză totuși, nici una din cele 30 de cărți publicate de ea nu a fost tradusă în limba română înainte de aceasta! Hwang Sun-mi este scriitoare sud-coreeană, de meserie profesor. Găinușa care voia să zboare este cea mai cunoscută carte scrisă de ea, fiind transformată într-un film de desene animate de succes în Coreea de Sud. Născută în 1963 ca al doilea dintre cei cinci copii ai familiei, Hwang nu a frecventat școala gimnazială din cauza sărăciei, însă datorită unui profesor care i-a dat o cheie de la o sală de clasă, ea a putut merge la școală și să citească cărți ori de câte ori a vrut. S-a înscris direct la liceu după trecerea cu success a unei examinări și a absolvit specializarea scriere creativă la Institutul de Arte din Seul și Universitatea Gwangju. Și-a început cariera de scriitor în 1995, iar de atunci a publicat aproape 30 de cărți de diverse genuri. Cartea m-a impresionat foarte mult. O poveste așa de frumoasă despre iubirea necondiționată și fără margini dintre o mamă adoptivă și puiul pe care îl adoră, chiar dacă este diferit - dintr-o altă specie. Povestea este metafora iubirii materne pentru copilul născut în inima sa, care nu e 'carne din carnea ei', pentru care este în stare să se lupte cu toți și cu toate, dar, mai presus de orice, cu ea însăși. E o luptă fizică de a proteja viața puiului de rață care a ieșit din oul găsit abandonat și clocit de ea, e o luptă morală, de a se obișnui cu ideea că trebuie să-l lase să-și urmeze natura și destinul, şi e o luptă psihică, de a-și proteja puiul de suferința cauzată de răutățile celor din jur. Găinuşa renunță la propriul vis, la propria viață, pentru ca micuțul boboc să își trăiască propriul destin, liber și fericit. Dacă nu era evident din titlu, cartea prezintă povestea unei găinușe ouătoare care își dorește mai mult de la propria viață, tânjește după libertate și speră că într-o zi va putea și ea să clocească un ou și să facă un puișor. Muguraș, fiindcă așa a hotărât că o cheamă, decide să evadeze din coteț, înfometându-se. Declarată nefolositoare de stăpâni, este aruncată la groapa de gunoi, de unde reușește să scape cu viață. Astfel începe drumul lui Muguraș prin lume: stă sub salcâmul care a ajutat-o să nu-și piardă speranța, își face un prieten și are de înfruntat bunele și relele care vin odată cu îndrăzneala de a-și trăi propria viață, este împlinită matern și suferă pentru suferința propriului pui adoptiv. O carte fascinantă, o lecție de viață și iubire, pe care ar trebui să o citească orice adolescent, pentru a-și înțelege părinții și acțiunile lor, dar și toți părinții, care cu siguranță se vor regăsi în frământările și suferințele și dezamăgirile găinuşei. Este o carte despre prietenie, despre singurătatea ca pedeapsă pentru a fi diferit, dar și despre renunțarea la propria personalitate și individualitate pentru a fi acceptat de semeni. Dacă există și conotații politice, eu prefer să nu le evidențiez, și să consider în continuare cartea o metaforă minunată pentru iubirea necondiționată față de copiii născuți în inima părinților.